Vă invităm la conferinţa “Rabindranath Tagore: Citizen of his Country and of the Universe”, susţinută de către prof. dr. Uma Dasgupta, duminică, 2 octombrie 2011, ora 12:00, la Sala Multimedia MCPN – Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional.

Rabindranath Tagore a devenit primul laureat Nobel al Asiei când, în 1913, a câstigat Premiul Nobel pentru Literatură cu volumul “Gitanjali: Song Offerings”, cu o introducere de W.B.Yeats.

Tagore nu a fost doar un poet extraordinar de flexibil; el a fost de asemenea un extraordinar autor de povestiri scurte, romane, piese de teatru, eseist si compozitor si un talentat pictor, ale cărui lucrări, prin mixtura între reprezentare si abstracţiune, de abia acum încep să primească recunoasterea pe care au meritat-o întotdeauna.

Pentru Tagore a fost foarte important ca oamenii să poată trăi si gândi în libertate. Atitudinile sale faţă de politică si cultură, naţionalism si internaţionalism, tradiţie şi modernitate pot fi văzute toate în lumina credinţei sale. Poate că nimic nu exprimă mai bine valorile sale la fel de clar ca acest poem din Gitanjali:

Unde mintea este fără teamă si capul este ridicat,
Unde cunoasterea este liberă;
Unde lumea nu a fost ruptă în bucăţi prin îngustele ziduri;
Unde izvorul limpede al raţiunii nu şi-a pierdut calea în deşertul
aspru al obişnuinţei;
În acest paradis al libertăţii, Tată, lasă ţara mea să se trezească.

Dată fiind vasta întindere a realizărilor sale creative, poate cel mai surprinzător aspect al imaginii lui Tagore în Vest este caracterul său limitat; el este în mod curent văzut ca „marele mistic din Est”, o imagine cu un mesaj pretins pentru Vest, pe care unii o acceptă, alţii o displac, iar alţii o găsesc de-a dreptul plictisitoare. Mai mult, acest Tagore a fost creaţia proprie a Vestului, parte a tradiţiei sale de căutător al mesajului din Est, în special din India, care – după cum Hegel o spune – a „existat de milenii în imaginaţia europenilor”.

Prof. Uma Dasgupta este la ora actuala cea mai importantă specialistă în viaţa şi opera lui Tagore din lume, coordonatoare a seriei Tagore la prestigioasa Oxford University Press. A absolvit Presidency College, Calcutta University şi a obţinut doctoratul la Oxford University. Cercetarea postdoctorală a Umei Dasgupta s-a concentrat asupra lui Rabindranath Tagore şi a instituţiilor de învăţământ înfiinţate de acesta la Santiniketan and Sriniketan, între 1901-1941. A predat la Jadavpur University Calcutta, Visva-Bharati University Santiniketan şi la Indian Statistical Institute.

Conferinţa “Rabindranath Tagore, citizen of his Country and of the Universe” oferă un portret al lui Rabindranath Tagore, poetul și umanistul. Pentru a-l înţelege mai bine pe Rabindranath, trebuie să îi cunoaştem familia şi societatea bengaleză din anii formării sale. Vom înţelege astfel dezvoltarea sa ca poet, autor de povestiri şi nuvele, eseist, fondator al şcolii de la Santiniketan şi a Visva-Bharati International University, şi îl vom percepe ca pe una din vocile modernității indiene, cu un mesaj universal, valabil chiar şi astăzi.

Toate ţipetele de bucurie să se împlinească-n cântul meu suprem:
Bucuria care face pământul să-şi reverse nestăpânitul belşug de iarbă;
bucuria care face să danseze în lumea întreagă viaţa şi moartea îngemănate;
bucuria care grăbeşte furtuna, şi atunci un zâmbet deşteaptă şi înăbuşă orice viaţă;
bucuria care odihneşte potolită printre lacrimi în cupa roşie a lotusului -durere;
şi, în sfârşit, bucuria care aruncă în praf tot ce are şi nu ştie ce face.

Artiştii grupului Sahaj, prin instrumentele muzicale harmoniu, mangira şi tabla, vă invită să descoperiţi bogata tradiţie spirituală a Indiei, prin stilurile Bhajan şi Qawwali.

Muzica, una dintre cele mai rafinate arte in India, isi afla inceputurile in perioada vedica timpurie, cu mii de ani inaintea erei noastre. Vedele erau recitate in sanscrita, iar Sama Veda este in intregime dedicata muzicii si descrierii diferitelor instrumente existente la acea vreme.

Potrivit traditiei indiene, muzica a luat nastere odata cu crearea universului, din Sunetul primordial denumit Aum, Naad sau „Cuvant”, ceea ce ii confera statutul de limbaj universal avand o dimensiune divina. Dincolo de sistemul elaborat al modurilor si al improvizatiilor, particularitatea muzicii clasice indiene sta in dimensiunea divina atribuita ei. Muzica indiana este considerata a fi o cale catre cunoasterea lui Dumnezeu, o sadhana catre ceea ce indienii numesc Moksha sau „Eliberare”. Melodiile si ritmurile sunt mijloacele prin care artistul sustine si realizeaza dialogul cu Divinitatea, purtand auditoriul spre noi dimensiuni ale acestei comunicari devenite act de venerare.

Genul Bhajan s-a dezvoltat incepand cu secolul al XII-lea, in nordul Indiei. Bhajan se traduce prin « cantec » sau « devotiune ». El nu are o forma fixa. Poate fi foarte simplu, dar si sofisticat, bazat pe raga si taluri clasice. Este un gen liric, exprimand dragostea pentru Divin. Versurile reprezinta un element structural de prima importanta pentru acest gen, muzica fiind modelata pentru a purta mesajul cuvintelor. Genul a cunoscut o deosebita inflorire in timpul dinastiei mogule,raspandindu-se pe intregul subcontinent.

Versurile multor bhajanuri au fost scrise cu sute de ani in urma de mari sfinti ai Indiei : Tukaram, Tulsidas, Gyaneshwara, Kabir; altele au fost compuse de reputati poeti contemporani: Tagore, H.P. Salve (Belous), rev. Tilak. Aceste cantece sunt adresate Divinului insusi si sunt destinate, de asemenea, sa trezeasca credinta omului care, coplesit de grijile cotidiene, a pierdut constiinta existentei si a frumusetii lui Dumnezeu.

Muzica evoca episoade din marile momente ale civilizatiei hinduse, ca de pilda Ramayana , Bhagavad Gita, sau glorifica diferitele aspecte ale Divinului din mitologia Indiei.

Genul Qawwali a patruns in India in secolul al XI-lea, venind din Persia. Marele mistic sufi Kwaja Moinuddin Chisti a introdus acest gen in ordinul sau, numindu-l suma. Adevarata inflorire si desavarsire a genului are loc in secolul al XIV-lea si este datorata marelui sfant, poet si muzician indian Amir Khusro, care a transformat genul suma numindu-l qawwali si imbogatindu-l cu principiile muzicii clasice indiene.

Termenul de qawwali deriva din cuvantul arab qaol, care semnifica “axioma” sau “adevar devenit lege”. Qawwal este numit cel care canta qawwali, solistul principal care enunta in fraze poetice adevarul revelat al profetilor si laudele aduse lui Dumnezeu. Enuntul sau este apoi reluat de cor, ceea ce intareste si da greutate mesajului.

Sâmbătă, 18 iunie, de la ora 19:00, vă invităm la un spectacol ce îmbină paradoxurile Indiei prin diverse stiluri artistice, de la spiritual la modern.

În deschidere, Szilamer Farkas ne va purta uşor în India prin muzică la sitar şi flaut.

Membrii grupului Hare Krishna ne vor conduce apoi pe ritm de mridanga şi armonică în atmosfera devoţională a templelor.

Claudia Ignat se va transforma în zeiţă chiar în faţa publicului, interpretând mişcările graţioase şi feminine ale dansului clasic Mohiniyattam.

Dansatoare grupului Shakti vor aduce pe scenă frumuseţea, culoarea, strălucirea şi dinamismul specifice filmelor Bollywood.

Noutatea şi surpriza spectacolului va fi tânăra Laura Bogorodea pe care cu toţii am admirat-o în semifinala emisiunii “Românii au talent”.