I. Munte, simbol al forței
Dă-mi putere să zbor
Să fiu o pasăre a ta
Ce-ți zboară peste creste
II.Oh, fluviule
Cu apele tale pure
Lasă-mă să -ți fiu
Un crin alb, plutitor
(mai mult…)
Rugăciune către zei
Invitaţie la conferința „Lasting Impressions: Mircea Eliade”, 30 martie 2012
Asociaţia Centrul Cultural „Rabindranath Tagore”, împreună cu Biblioteca Centrală Universitară „Carol I” (BCU), Departamentul Catedra UNESCO, din cadrul Universității din București și Departamentul de Cercetări Socio-Umane al Institutului de Istorie „George Barițiu”, din cadrul Academiei Române, Filiala Cluj-Napoca, vă invită pe data de 30 martie 2012, ora 11:00, la BCU, la conferința „Lasting Impressions: Mircea Eliade”, avându-l ca invitat pe Henry Pernet.
(mai mult…)
Rabindranath Tagore, cetăţean al ţării sale şi al Universului
Rabindranath Tagore s-a născut în 1861 şi a murit în1941. El copilărit în casa Jorasanko, conacul familiei Tagore din inima Calcuttei. Familia sa s-a mutat în Calcutta cu averile fluctuante ale Companiei Indiilor Orientale. Membrii familiei Tagore au părăsit funcţiile lor preoţeşti, moştenite ca înalţi Brahmani, pentru a deveni brokeri pentru comercianţii europeni din sectorul bancar şi de asigurări şi din sectorul plantaţiilor.
Familia sa se poate lăuda cu primul negustor independent indian, care a fost bunicul lui Radindranath, Dwarkanath Tagore. Printre alţi pionieri în familie au fost: proprietari temerari de terenuri, reformatori în gandire, erudiţi ai Sanscritei, poligloţi, un înalt funcţionar public, o primă femeie romancier, si, să nu uităm, un poet de rang mondial! Rabindranath a scris: “Era ceva remarcabil în familia noastră. Era ca şi cum am fi trăit aproape de vârsta pre-Puranică a Indiei prin angajamentul nostru faţă de Upanisade… Pe lângă acest lucru a existat o dragoste cu adevărat profundă pentru literatura engleză în randul vârsnicilor mei. Shakespeare şi Sir
Walter Scott au avut o puternică influenţă asupra familiei noastre …” De asemenea, el menţiona: “Tatăl meu a preţuit o sinteza lui Hafiz şi a Upanişadelor în inima lui”.
La vârsta de 17 ani, Rabindranath a fost rugat de tatăl său să meargă în Anglia să studieze Dreptul. El s-a întors fără să fi terminat Dreptul, dar, ca mulţumire adusă familiei englezeşti la care a locuit, el a scris: “Nu am primit niciun şoc calculat să-mi sfărâme cadrul originar al vieţii mele – dimpotrivă, estul şi vestul s-au împrietenit în persoana mea”.
(mai mult…)
2% pentru India
Probabil te-ai gândit de multe ori că banii pe care ţi-i ia statul nu sunt administraţi cum trebuie. Şi ai dreptate! În Codul Fiscal există acum o prevedere prin care poți să redirecţionezi 2% din impozitul pe venit către o organizaţie non-profit care servește o cauză dragă ție. In felul acesta îi comunici statului modul în care vrei să fie cheltuită o parte din impozitul tău. În loc sa ia 100%, statul primeste de la tine doar 98%, iar restul de 2% îl direcţionează către asociaţia pe care vrei să o susţii. Și nu te costă nimic!
Daca doresti ca, prin directionarea a 2% din impozitul pe care l-ai platit statului pentru salariile din anul 2011, să sprijini activitatea Centrului Cultural “Rabindranath Tagore”, te rugam să completezi şi să trimiţi, până la data de 15 mai 2012, unul din cele două documente de mai jos.
(mai mult…)
Prelegere despre Vedanta, 15 ianuarie 2012
Swamini Umananda, un promotor de exceptia al Vedantei in Franta si un respectabil om de spirit din cadrul Chinmaya Mission.
In 1983, cea care urma sa devina Brahmacharini Bhakti, pe atunci profesoara de yoga, s-a intalnit cu maestrul spiritual a carui prezenta si invatatura ii vor transforma viata profund, Swami Chinmayananda. Cu ocazia acelei intalniri, Swami Chinmayananda a incurajat-o sa vina in India pentru a studia filosofia. Dupa cinci ani de reflectie, s-a decis. Bhakti a petrecut aproape 3 ani la sediul Chinmaya Mission din Bombay, dedicandu-se studiului limbii sanskrite, textelor Vedantei, scrierilor sacre si cantarii vedice Geeta, respectand programul vietii monastice de brahmacharia.
Dupa incheierea acestor studii Bhakti ia decizia de a-si dedica viata cautarii spirituale, prin renuntarea la lume. Astfel, la data de 8 octombrie 1991, primeste de la maestrul ei Swami Chinmayananda numele de “Brahmacharini Bhakti”. La intoarcerea in Franta in 1992, cu un mic grup de elevi ai lui Swami Chinmayananda, se pun bazele Chinmaya Mission France, pentru a reprezenta organizatia spirituala si caritabila Chinmaya Mission. Vizita la Paris din iunie 1992 a lui Swami Chinmayananda marcheaza adevarata nastere a acestui centru.
De atunci, Swamini Umananda este Acharya Chinmaya Mission din Franta, al carei scop este de a face cunoscute invataturile Vedantei, prin studiul unor texte precum Bhagavad Gita, Upanisadele sau diferite lucrari ale lui Adi Sankaracariya. Activitatile Misiunii includ studii de grup, discursuri periodice, studiul Bhagavad Gita, organizarea de cursuri de pregatire si traducerea unor lucrari in franceza. Astfel,din 1993 au fost publicate sase lucrari (traduse de Bhaktiji in franceza), inclusiv in 1998, the Holy Gita (comentata de Swami Chinmayananda) si mai tarziu, “Meditation and Life” (Meditatie si Viata). Ea continua sa slujeasca Chinmaya Mission France inspirata de prezenta Maestrului si de invataturile Vedantei.
Cadouri din India
In perioada 5-31 decembrie 2011, puteti gasi in Afi Palace Cotroceni standul cu produse handmade de la Incredible Indian Art. Standul este pe coridor, la etaj 1, langa zona de joaca pt copii (deasupra mag Real)
“Soarele din prima zi” – primele poezii ale lui Rabindranath Tagore traduse în română după originalul bengalez
La Gaudeamus 2011, editura Cununi de stele a lansat volumul Soarele din prima zi, primele poezii ale lui Rabindranath Tagore traduse în română după originalul bengalez şi nu dintr-o limbă europeană, traducerea fiind realizată de Amita Bhose.
Invitatul, Dan Puric – actor, regizor şi scriitor precum Tagore şi militant pentru independența sufletului poporului, precum profetul Indiei – „nu a venit să vorbească despre Tagore ci şi-a mărturisit marea dragoste pentru sufletul larg care ne-a cuprins pe toți”. Am asistat timp de o oră cum valurile de trecători îşi opreau unduirea şi se aşezau pe trepte, fascinate de puterea cuvântului. A fost, într-adevăr, o mărturisire de dragoste. Pentru traducătoare, în primul rând, Amita Bhose, pe care Dan Puric a zărit-o cu mulți ani în urmă la Botoşani, la zilele Eminescu: „Am văzut o umbră meditativă din altă lume, o picătură a omului profund venit în lumea asta. Parcă transporta cu ea toată cultura Indiei şi tot sufletul românesc de care se îndrăgostise. Peste ani şi ani am văzut, am citit ce efort colosal a făcut Amita Bhose din prețuirea şi dragostea pentru Eminescu. E un destin aproape jertfit pe altarul culturii, e nepereche în această dragoste pe care a avut-o față de Tagore şi de Eminescu.”
(mai mult…)
