Rabindranath Tagore, cetăţean al ţării sale şi al Universului

 Rabindranath Tagore s-a născut în 1861 şi a murit în1941. El copilărit în casa Jorasanko, conacul familiei Tagore din inima Calcuttei. Familia sa s-a mutat în Calcutta cu averile fluctuante ale Companiei Indiilor Orientale. Membrii familiei Tagore au părăsit funcţiile lor preoţeşti, moştenite ca înalţi Brahmani, pentru a deveni brokeri pentru comercianţii europeni din sectorul bancar şi de asigurări şi din sectorul plantaţiilor.

Familia sa se poate lăuda cu primul negustor independent indian, care a fost bunicul lui Radindranath, Dwarkanath Tagore. Printre alţi pionieri în familie au fost: proprietari temerari de terenuri, reformatori în gandire, erudiţi ai Sanscritei, poligloţi, un înalt funcţionar public, o primă femeie romancier, si, să nu uităm, un poet de rang mondial! Rabindranath a scris: “Era ceva remarcabil în familia noastră. Era ca şi cum am fi trăit aproape de vârsta pre-Puranică a Indiei prin angajamentul nostru faţă de Upanisade… Pe lângă acest lucru a existat o dragoste cu adevărat profundă pentru literatura engleză în randul vârsnicilor mei. Shakespeare şi Sir

Walter Scott au avut o puternică influenţă asupra familiei noastre …” De asemenea, el menţiona: “Tatăl meu a preţuit o sinteza lui Hafiz şi a Upanişadelor în inima lui”.

La vârsta de 17 ani, Rabindranath a fost rugat de tatăl său să meargă în Anglia să studieze Dreptul. El s-a întors fără să fi terminat Dreptul, dar, ca mulţumire adusă familiei englezeşti la care a locuit, el a scris: “Nu am primit niciun şoc calculat să-mi sfărâme cadrul originar al vieţii mele – dimpotrivă, estul şi vestul s-au împrietenit în persoana mea”.
(mai mult…)

Amita Bhose, sora mai mare a lui Eminescu

Amita Bhose, sora mai mare a lui Eminescu

 “Am fost acuzată pentru că am iubit România. Îmi recunosc “vina”. De dragul culturii române, cu dorinţa de a întemeia o şcoală serioasă de indianistică, m-am stabilit aici. Dacă am vrut să împart soarta poporului român, am suferit de frig, foame şi frică alături de el. Scriam cu mâna în mănuşă, umblam după lumânări pentru serile fără curent, aşa cum făceau mulţi”.

Amita Bhose – 1992

Cu o jumătate de secol în urmă, în 1959, Amita Ray (ulterior Amita Bhose), o indiancă de 26 de ani, punea piciorul pentru prima dată pe pământ românesc. Nu văzuse niciodată zăpadă şi despre ţara în care-şi urmase soţul, inginer geolog, venit la specializare pentru doi ani în România, nu ştia mare lucru. Fotografia făcută pe peronul unei gări de munte, un an mai târziu, ne arată profilul unei femei frumoase şi hotărâte şi privitorul poate presupune impresia puternică pe care o făcea asupra lumii în care tocmai poposise. La acea vreme, absolventa Facultăţii de chimie, fizică şi matematică a Universităţii din Calcutta, membră a unei familii cu tradiţie culturală şi ştiinţifică  nu-şi imagina nici măcar o clipă că acea întâmplare a destinului care a adus-o într-o ţară îndepărtată avea să-i schimbe total viaţa.

India, cucerită de români (mai mult…)

Prima întâlnire…cu Amita Bhose

foto Didi

Vă propunem o serie de articole privind viaţa şi activitatea Amitei Bhose. Cine e Amita Bhose? Aţi auzit de ea? Vreţi sa aflaţi mai multe? Vă intrebaţi de ce o editură (Editura Cununi de Stele) a fost înfiinţată doar pentru a-i  publica opera? Prin amabilitatea doamnei Carmen Mușat-Coman vom afla ce a determinat o cercetătoare din India să renunţe la propria tară şi să rămână în România, ce a scris, cum a trăit aici …dar mai ales cum era Didi, ”sora mai mare”… Namaste India se apropie de Amita Bhose, cea care a adus India în România şi a dus România în India…În aceasta seară vă invităm să asistaţi la… 

Prima întâlnire…

… cu Didi (Amita Bhose) a fost într-un amfiteatru al Universităţii Bucureşti, în toamna anului 1984. Uşa s-a deschis în timpul unui curs şi o doamnă îmbrăcată într-un sari elegant s-a apropiat, încet, de catedră. Dintr-odată parcă am intrat în alt timp, prezenţa ei printre noi părea ireală. Putea avea 35 de ani dar la fel de bine 55. Era distinsă, se mişca lent, cu graţie, iar glasul ce rostea cuvintele într-o română perfectă era cântat ca o melodie. Deşi ne aflam sus, în băncile amfiteatrului, părea că ne domină prin prezenţa-i nobilă. Ne intimida dar ne şi fascina în acelaşi timp.

S-a prezentat şi astfel am aflat că în fiecare sâmbătă limba lui Rabindranath Tagore, bengali, era predată chiar de o vorbitoare nativă. Sanscrita, civilizaţia indiană erau şi ele cursuri facultative dar învăţate temeinic de către cei care alegeau să cunoască universul atât de fascinant al Indiei. India era atât de aproape… Şi de atunci mi-a fost şi îmi este aproape, deşi fizic nu am ajuns niciodată în ţara Mahabharatei. Curios, nici nu simt nevoia, poate pentru că am cunoscut India prin acest mesager al ei unic. (mai mult…)

“India dincolo de efectul Placebo” – pe Reţeaua Literară

Reteaua_literara_logo

“India nu lasă pe nimeni indiferent. Dacă trăieşti în acest spaţiu suficient de mult, lentoarea de aici, percepţia cu totul particulară a timpului, spaţiile enorme pe care trebuie să le traversezi de fiecare dată, imprevizibilitatea vieţii cotidiene, absurdul ca ingredient natural al existenţei, paradoxul şi amestecul de normalitate şi aberaţie birocratică, toate acestea modifică ceva în structura internă a fiecărui individ….”

Citiţi tot articolul pe Reteaua Literara.

Powered by WordPress | Find Wireless Deals at BestInCellPhones.com. | Thanks to iCellPhoneDeals.com Free Cell Phones, Find Highest CD Rates and Incinerador De Grasa Revisión