Prelegere despre Vedanta, 15 ianuarie 2012

Swamini Umananda, un promotor de exceptia al Vedantei in Franta si un respectabil om de spirit din cadrul Chinmaya Mission.

In 1983, cea care urma sa devina Brahmacharini Bhakti, pe atunci profesoara de yoga, s-a intalnit cu maestrul spiritual a carui prezenta si invatatura ii vor transforma viata profund, Swami Chinmayananda. Cu ocazia acelei intalniri, Swami Chinmayananda a incurajat-o sa vina in India pentru a studia filosofia. Dupa cinci ani de reflectie, s-a decis. Bhakti a petrecut aproape 3 ani la sediul Chinmaya Mission din Bombay, dedicandu-se studiului limbii sanskrite, textelor Vedantei, scrierilor sacre si cantarii vedice Geeta, respectand programul vietii monastice de brahmacharia.

Dupa incheierea acestor studii Bhakti ia decizia de a-si dedica viata cautarii spirituale, prin renuntarea la lume. Astfel, la data de 8 octombrie 1991, primeste de la maestrul ei Swami Chinmayananda numele de “Brahmacharini Bhakti”. La intoarcerea in Franta in 1992, cu un mic grup de elevi ai lui Swami Chinmayananda, se pun bazele Chinmaya Mission France, pentru a reprezenta organizatia spirituala si caritabila Chinmaya Mission. Vizita la Paris din iunie 1992 a lui Swami Chinmayananda marcheaza adevarata nastere a acestui centru.


De atunci, Swamini Umananda este Acharya Chinmaya Mission din Franta, al carei scop este de a face cunoscute invataturile Vedantei, prin studiul unor texte precum Bhagavad Gita, Upanisadele sau diferite lucrari ale lui Adi Sankaracariya. Activitatile Misiunii includ studii de grup, discursuri periodice, studiul Bhagavad Gita, organizarea de cursuri de pregatire si traducerea unor lucrari in franceza. Astfel,din 1993 au fost publicate sase lucrari (traduse de Bhaktiji in franceza), inclusiv in 1998, the Holy Gita (comentata de Swami Chinmayananda) si mai tarziu, “Meditation and Life” (Meditatie si Viata). Ea continua sa slujeasca Chinmaya Mission France inspirata de prezenta Maestrului si de invataturile Vedantei.

Krishna – Radha, un cuplu divin cu aspecte umane

Acest zeu galant şi muzicant din hinduism este cel mai adesea invocat, fie subtil, fie în mod evident, în arta indiană. În ,,Studiu introductiv”, realizat de regretata A. Bhose asupra imaginii zeului Krishna în arta indiană a cărții traduse, tot de aceasta din bengali a poetului Chandidas ,,Radha și Krishna ”[1] se observă importanța și istoria lui Krishna, dar și influența romantică și divină a zeului, făcând din adoratorul său poet, un artist ,,desăvârșit”, scoțând la iveală cel mai emoționant sentiment uman: dragostea. Sub înfățișarea unei iubiri terestre dintre un bărbat și o femeie se prezintă dragostea dintre Divinitate și o ființă umană (devot). A. Bhose[2] afirmă că personajul Krishna este nu numai o ființă divină, ci și umană (datorită nașterii sale pe pământ, misiunea sa fiind aceea de a învinge tirania și domnia regelui Kamsa). Cele 2 ipostaze se contopesc, așadar, într-o singură ființă. Tot A. Bhose[3] explică pe mai departe că numele Krishna este atestat în mai multe opere ca Rigveda, I.116, VIII.74, Chandogya Upaniśad III, 17,6, Mahabharata, Bhagavat Purana, Bhagavad gita).

(mai mult…)

Intelepciunea Vedantei acum si in Romania, prin Chinmaya Mission

In Decembrie 1951, in orasul Pune, India, Swami Chinmayananda, un om de inalta tinuta spirituala, s-a adresat pentru prima data multimii, vorbind despre Vedanta. Acesta a fost primul pas al unei ample miscari spirituale, al carei scop era sa ofere oamenilor din India, cat si din toate colturile lumii, cunostinte despre Vedanta. Nu a fost un lucru usor de facut, deoarece Swami a fost intampinat de o multime de opozitii din partea preotilor, gardienii scripturilor, care sustineau ca aceasta cunoastere nu e pentru cei multi, deci nu se cade a fi dezvaluita intr-o piata, fiind adresata doar unei anumite paturi sociale, unei anumite caste, privilegiate si anume preotii, casta Brahminilor.

Cand Swami Chinmayananda a coborat din Himalaya si a inceput sa vorbeasca oamenilor despre mesajul Upanishadelor a fost un soc pentru intreaga comunitate religioasa din care facea parte, mai mult, Swami a vorbit despre scripturile hinduse si in engleza, limba strainilor, fiind catalogat ca un rebel ce va fi pedepsit aspru de Divinitate pentru acest sacrilegiu.
(mai mult…)

Omul din Inima – Intalnire cu Baulii din Bengal (II)

Titlul de Baul are semnificatii mult mai profunde, dincolo de partea observabila, vizibila care este muzica. De fapt, nu orice om care stie canta ca un Baul se numeste Baul. Performanta nu se masoara dupa talentul artistic. Subiectul central al vietii Baulilor este “sadhana” : disciplina practicata in scopul realizarii de sine. Baulii canta, bineinteles, insa nu fac din asta un scop in sine. Muzica e parte din sadhana baulului in calitate de vehicul, mijlocind evolutia spirituala.

Care e finalitatea scopului pe care il urmaresc Baulii? Descoperirea lui Moner Manush, Omul din Inima, divinitatea suprema. In viziunea Baulilor divinul nu este o energie impersonala, pierduta in abisul universului ci isi are locul chiar in sufletul omului. A te cunoaste pe tine devine, astfel, a-ti cunoaste partea divina, dincolo de limite si ingradiri.
(mai mult…)

Omul din Inima – Intalnire cu Baulii din Bengal (I)

În fiecare an, la mijlocul lunii ianuarie, mii de muzicieni nomazi, imbracati in portocaliu, Baulii – in bengali, cuvantul inseamna “nebun” sau “posedat” – încep sa se adune in Kenduli, la aproximativ 150 km nord de Kolkata, nu departe de lacasul lui Tagore, Shantiniketan. Ocazia speciala este un festival cu o traditie de peste 500 de ani, care aduna pentru cateva zile, in corturi mici si mari, muzicieni si oameni de rand din Bengalul de Vest, pentru a canta si dansa pana in zorii zilei. De-a lungul istoriei, Baulii din Bengal au refuzat sa se conformeze regulilor societatii indiene. Razvratiti, rebeli, ei au dezvoltat o filosofie de viata proprie si au facut din cantec o treapta solida pentru evolutia spirituala a omului. In prezent, arta orala a Baulilor este recunoscuta mondial, facand parte din patrimoniul Unesco.
***
(mai mult…)

Amita Bhose despre Durga puja la Radio România Actualități (1990)

foto Didi

În urmă cu 20 de ani, o voce melodioasă se auzea, cam o dată pe lună, la Radio România Actualități. Era vocea Amitei Bhose, care ne povestea nouă, românilor, despre obiceiurile indiene, despre religie, despre frumos. Iată unul dintre textele pregătite de domnia-sa și găzduite de Radio România la invitația unui alt mare iubitor al frumosului, al culturii, domnul Emil Burlacu.

Vijaya (victorie asupra sentimentelor negative din sufletele nostre)

Emisiune radiofonică

Zilele acestea am fost furată de nostalgie. Amintirile ţării se împleteau în mod firesc cu cele ale copilăriei. Mă uitam la cerul senin, tomnatic al Bucureştiului, şi mă plimbam, cu gândul, pe câmpiile Bengalului. Vântul unduia prin lanurile de orez, pline cu spice verzi. Roiuri de albine zumzăiau deasupra lacurilor încărcate cu lotuşii albi şi roşii. Plantele gingaşe de kaş împodobite cu flori albe se legănau. Iarba umezită de rouă era împrăştiată cu flori albe de şefali, asemănătoare celor de castan. Păsările cântau în cor. Şi eu – întoarsă la vârsta bucuriei şi a inocenţei, fredonam un cântec al toamnei şi culegeam flori în poala sariului meu. (mai mult…)

Panteonul Hindus – mini index

ganesh2

Înainte de a păşi din nou pe pământ sacru, dă-mi voie să invoc una dintre rugăciunile fundamentale ale hinduismului: Gayatri Mantra

Om bhūr bhuvaḥ svaḥ

tát savitúr váreṇyaṃ

bhárgo devásya dhīmahi

dhíyo yó naḥ pracodáyāt

 O, Zeule! Cel dătător de viaţă,
Cel care îndepărtezi durerea şi amărăciunea,
Tu, care conferi fericire,
O! Creator al Universului,
Fie ca noi să putem primi lumina Ta supremă, distrugătoare a păcatului,
Fie ca Tu să ne ghidezi intelectul în direcţia potrivită.

TRIMURTI (TRINITATEA)

a. Brahma

Consoartă: Saraswati şi Gayatri

Mijloc de deplasare: Hamsa (lebădă sau gâscă)

El este zeul hindus al Creaţiei şi unul dintre Trimurti (trinitate), ceilalţi fiind Vishnu şi Shiva. Este tatăl lui Mānu, din care au descins toţi hinduşii, înaintaşul tuturor fiinţelor. Nu trebuie confundat cu Spiritul Cosmic Suprem din filosofia hindusă Vedānta cunoscut sub numele de Brahman, care este neutru. Saraswati este soţia lui, zeiţa învăţării.

Simboluri

 v      Cele patru mâini – reprezintă cele patru puncte cardinale: est, sud, vest şi nord. Mâna dreaptă din spate reprezintă mintea, mâna stângă din spate intelectul, mâna dreaptă din faţă ego-ul. Iar cea stângă încrederea în sine.

v      Cartea - cunoaşterea.

v      Aurul – activitatea; faţa aurie a lui Brahmā indică faptul că El este implicat în mod active în procesul de creare a Universului.

v      Lebăda – graţia şi discernământul.

v      Coroana – autoritatea supremă.

v      Lotusul – natura şi esenţa vie a tuturor lucrurilor şi fiinţelor din Univers.

v      Barba – barba neagră sau albă a lui Brahmā denotă înţelepciunea şi eternal process al creaţiei.

v      Cele patru feţe- cele patru Vede (Rig, Sāma, Yajur şi Atharva). Vedele simbolizează cele patru feţe, capete şi mâini.

Mijloc de deplasare

Vehiculul lui Brahmā este divina Lebădă. Această pasăre este înzestrată cu o virtute: abilitatea de a separa laptele şi apa dintr-un amestec din cele două. Această abilitate indică faptul că trebuie să învăţăm să separăm binele de rău, acceptând ceea ce este valoros şi lăsând la o parte ceea ce este lipsit de valoare. De asemenea, reprezintă justiţia faţă de toate fiinţele.

Saraswati

Consort: Brahma

Saraswati este zeiţa cunoaşterii, muzicii şi artelor. Ea este considerată consoarta lui Brahma şi “mama Vedelor”. Zeiţa este adesea descrisă ca fiind o femeie frumoasă, cu pielea deschisă la culoare, îmbrăcată în alb pur care stă pe un lotus alb (deşi se presupune că ea se deplasa cu o lebădă) care simbolizează faptul că ea este legată de experienţa Adevărului Absolut. Astfel, ea nu numai că posedă cunoştinţe, dar şi experienţa unei Realităţi Supreme. Ea este în principal asociată cu albul care semnifică puritatea cunoaşterii adevărate. Apoi cu galbenul florilor de muştar care înfloresc în timpul festivalului dedicat ei, primăvara. Ea nu este copleşită cu bijuterii şi aur, spre deosebire de zeiţa Lakshmi, ci îmbrăcată simplu — poate pentru a semnifica preferinţa ei pentru cunoaştere faţă de bogăţiile materiale ale lumii.

Ea este în general reprezentată cu patru braţe – cele patru aspecte ale personalităţii umane în învăţare: mintea, intelectul, agerimea şi ego-ul. Pe de altă parte, cele patru braţe reprezintă cele 4 Vede, cărţile sacre primordiale hinduse. Vedele la rândul lor reprezintă cele 3 forme de literatură: Poezia (Rigveda) prin ghirlanda de cristal, Proza (Yajurveda) prin carte şi Muzica (Samaveda) prin veena (instrument muzical). Ceaşca cu apă sacră reprezintă puritatea din toate cele trei sau puterea lor de a purifica mintea umană.

Ea apare ca ţinând în mână următoarele obiecte:

v      O carte, care conţine Vedele sacre, reprezentând universalul, divinul, eternul şi cunoaşterea adevărată ca şi perfecţiunea ştiinţelor şi scripturilor.

v      Un mala (rozariu) de cristal, reprezentând puterea meditaţiei şi spiritualitatea.

v      O cană cu apă sfântă, reprezentând puterile creative şi de purificare.

v      Veena, un instrument muzical care reprezintă perfecţiunea ei în toate artele şi ştiinţele. Saraswati este, de asemenea, asociată cu anurāga, dragostea pentru ritmul muzicii care semnifică toate emoţiile şi sentimentele exprimate prin viu grai sau muzică. Se crede că pruncii născuţi cu acest nume se vor dovedi norocoşi în studiile lor.

O “lebădă albă” este adesea aşezată la picioarele ei. Lebăda sacră, dacă i se oferă un amestec de lapte şi apă, se spune că poate să bea doar laptele. Astfel că lebăda simbolizează discriminarea dintre bine şi rău sau dintre etern şi efemer. Este de obicei prezentată lângă un râu care poate simboliza faptul că în vechime a fost zeiţa râurilor. Lebăda şi asocierea ei cu floarea de lotus fac de asemenea referire la originea sa antică. Uneori, un păun este reprezentat alături de zeiţă. Acesta simbolizează aroganţa şi mândria frumuseţii sale şi, având lângă ea un păun Zeiţa ne învaţă să nu fim prea absorbiţi de aparenţa exterioară ci să fim suficient de înţelepţi pentru a vedea adevărul etern.

b. Vishnu

Consoartă: Lakshmi

Mijloc de deplasare: Garuda

El este Zeul Suprem, văzut ca fiind unul dintre cei cinci zei principali. Unii îl declară Paramatma (sufletul suprem) şi Parameshwara (Zeul suprem). Aceste caracteristici îl descriu ca fiind esenţa atotpătrunzătoare a tuturor fiinţelor, stăpânul peste — şi dincolo de — trecut, prezent şi viitor, creatorul şi distrugătorul tuturor celor ce există, cel care menţine, susţine şi guvernează universul, creează şi dezvoltă toate elementele din interior. Este descris ca având culoarea divină a norilor (albastru închis), cu patru braţe, ţinând în mână un lotus, un sceptru, o scoică şi o chakra (roată). Vishnu este venerat fie direct fie sub forma celor 10 avatar-uri, cum ar fi Rama sau Krishna.

Reprezentare

Vishnu este realitatea ultimă omniprezentă, fără formă. Cu toate acestea, reprezentarea sa este strictă, fie ea în imagini, tablouri sau statui:

v      Forma masculină cu patru braţe: cele patru braţe indică natura sa atotputernică şi atotpătrunzătoare. Existenţa sa fizică este reprezentată de cele două braţe din faţă, în timp ce celelalte două reprezintă prezenţa sa în lumea spirituală.

v      Pielea de culoare albastră trebuie să fie de culoarea norilor nou formaţi: albastrul indică natura sa atotpătrunzătoare, albastru fiind spaţiul infinit şi oceanul nemărginit pe care el stă.

v      Semnul picioarelor înţeleptului Bhrigu’s pe piept; pe piept apare de asemenea semnul srivatsa, simbolizând-o pe soţia Lakshmi.

v      Bijuteria de bun augur “Kaustubha” în jurul gâtului şi o ghirlandă de flori (vanamaalaa). În această bijuterie pe pieptul său e locul unde rezidă Lakshmi.

v      O coroană: aceasta simbolizează autoritatea sa supremă. Coroana este uneori înfăţişată ca având o pană de păun (avatar-ul Krishna).

v      Doi cercei: cerceii reprezintă opoziţii inerente în creaţie — cunoaştere şi ignoranţă; fericire şi tristeţe; plăcere şi durere.

v      Ananta: şarpele infinit şi nemuritor.

 Vishnu trebuie întotdeauna reprezentat având cele patru atribute asociate cu el:

 v      O scoică sau Shankha, numită “Panchajanya”, ţinută de mâna superioară stângă, ce simbolizează puterea de a creea şi menţine universul. Reprezintă cele 5 elemente primordiale: foc, aer, pământ, cer şi spaţiu. Se referă de asemenea şi la cele 5 sufluri sau Pranas care există în corp şi minte. Scoica arată că Vishnu este sunetul primordial divin al creaţiei şi menţinerii universale.

v      Chakra, o armă ascuţită ce se învârte rapid, asemănătoare unui disc, numită “Sudarshana” (Viziune Superioară), ţinută de mână superioară dreaptă, se referă la mintea purificată şi spiritualizată. Chakra reprezintă distrugerea ego-ului odată cu trezirea şi realizarea naturii şi divinităţii originale ale sufletului, arderea ignoranţei şi iluziei spirituale şi deprinderea viziunii spirituale superioare şi a capacităţii de a-l cunoaşte pe Dumnezeu.

v      Sceptrul sau Gada, numit “Kaumodaki”, ţinut de mâna inferioară stângă, simbolizează că forţa divină a lui Vishnu este sursa tuturor puterilor spirituale, mentale şi fizice. Simbolizează de asemenea puterea lui Vishnu de a distruge tendinţele materialiste şi demonice numite anarthas; dinăuntrul conştiinţei persoanei care l-ar putea împiedica să ajungă la Dumnezeu. Sceptrul lui Vishnu este puterea divină lăuntrică menită să ne purifice spiritual şi să ne ridice din robia materialismului.  

v      Floarea de lotus sau Padma, ţinută în mâna inferioară dreaptă, reprezintă eliberare spirituală, perfecţiune divină, puritate şi revelarea lăuntrică a conştiinţei spirituale. Lotusul deschizându-şi petalele în lumina soarelui indică expansiunea şi trezirea conştiinţei noastre adormite, originale şi spirituale întru lumina lui Dumnezeu. Lotusul din mâna sa simbolizează că Dumnezeu este forţa şi sursa din care sufletul universal şi individual se naşte. Reprezintă de asemenea adevărul divin sau Satya, creatorul regulilor de conduită sau Dharma şi cunoaşterea divină vedică sau jnana. Accentuează ideea că Vishnu este întruchiparea perfecţiunii spirituale şi a purităţii.

În general, Vishnu este reprezentat în următoarele trei moduri:

v      Stând drept pe un lotus, adesea cu Lakshmi, soţia sa, lângă el pe un piedestal asemănător;

v      Odihnindu-se pe Shesha Naga, şarpele cu o mie de capete cu soţia sa Lakshmi, aşezată la picioarele sale; ansamblul se odihneşte la rândul său pe “Kshira Sagar” (oceanul de lapte).

v      Încălecat pe spatele vulturului său, Garuda. Bătaia aripilor simbolizează puterea adevărului divin al cunoaşterii vedice. Vulturul reprezintă sufletul. Garuda purtându-l pe Vishnu simbolizează sufletul sau jiva atma, ducând cu el super sufletul sau Paramatma.

Lakshmi

Consort: Vishnu

Mijloc de deplasare: Elefant

Lakshmi este zeiţa hindusă a bogăţiei, prosperităţii (materiale şi spirituale), a luminii, cunoaşterii, averii, fertilităţii, generozităţii şi curajului. Este întruchiparea frumuseţii, graţiei şi şarmului. Zeiţa mai este numită şi Mahalakshmi sau Shri deoarece este înzestrată cu şase calităţi divine şi de bun augur sau Gunas şi de asemenea pentru că ea este sursa forţei până şi pentru zeul Narayana. Este soţia lui Vishnu şi este căsătorită cu Rama (în încarnarea ei ca Sita) şi cu Krishna (ca şi Radha şi mai apoi Rukmini).

Unele dintre formele pămqntene de bogăţie care sunt patronate de zeiţă: Faimă; Cunoaştere; Curaj şi forţă; Victorie; Copii buni; Vitejie; Aur, pietre preţioase şi alte lucruri de valoare; Grâne din abundenţă; Fericire; Beatitudine; Inteligenţă; Frumuseţe; Ţeluri înalte, gândire superioară şi meditaţie intensă; Moralitate şi etică; Sănătate; Viaţă lungă.

Lakshmi este descrisă ca cea care acordă monedele prosperităţii şi este flancată de elefanţi care semnifică statutul ei regal. Cu toate acestea, în unele texte, ea are o bufniţă ca şi mijloc de deplasare. Expresia ei este întotdeauna calmă şi iubitoare. Lotusul simbolizează creşterea fertilă a vieţii organice, aşa cum lumea continuă să renască dintr-un lotus ce creşte din buricul lui Vishnu.

Lakshmi este venerată zilnic, dar o atenţie specială este acordată lunii octombrie. Ceremoniile de venerare includ oameni oferind mâncare şi dulciuri, slăvind cele 108 nume ale zeiţei, repetând rugăciuni şi cântând imnuri devoţionale.

c. Shiva

Consoartă: Shakti, Parvati, Kali

Mijloc de deplasare: Nandi (taur)

Armă : Trident (Trishul)

Shiva este un zeu important hindus, distrugătorul şi cel care transformă din cadrul trinităţii. Shiva este perceput ca fiinţa supremă. Este considerat a fi întruchiparea uneia dintre cele cinci forme principale ale lui Dumnezeu.

Simboluri:

v      Al treilea ochi: Shiva este adesea reprezentat cu un al treilea ochi, cu care a ars dorinţa (Kāma) până la cenuşă.

v      Semi-luna: Shiva poartă pe cap semi-luna. Originea acestei asocieri îşi are rădăcinile în identificarea lunii cu Soma.

v      Cenuşa: Shiva îşi acoperea trupul cu cenuşă (bhasma). Unele forme ale lui Shiva sunt asociate cu vechi tradiţii indiene legate de ascetismul în zona în care erau incinerate trupurile.

v      Părul creţ: stilul distinctiv de aranjare a părului lui Shiva este notat prin epitetele Jaṭin, “cel cu părul creţ” şi Kapardin, “având păr creţ”. O kaparda este un tip de scoică, iar aici se referă la o împletitură a părului în formă de scoică sau în sens larg, păr dezordonat sau creţ.

v      Gâtul albastru: epitetul Nīlakatha se referă la povestea în care Shiva a băut otrava adunată în oceanul lumii.

v      Ganga cea sacră: fluviul Gange curge din părul lui Shiva. Se spune că râul Gange şi-ar fi stabilit sălaşul în părul său.

v      Pielea de tigru: este adesea reprezentat şezând pe o piele de tigru, o onoare rezervată doar celor mai împliniţi asceţi hinduşi, cei numiţi Brahmarishi.

v      Şerpii: Shiva este deseori imaginat înconjurat de şerpi.

v      Tridentul: arma lui Shiva este tridentul.

v      Toba: o mică tobă în forma unei clepsidre este cunoscută sub numele de damaru. Aceasta este una dintre simbolurile lui Shiva în faimoasa ipostază ca Nataraja (regele dansului). O mudra (poziţie a mâinii) specifică, numită amaru-hasta, este folosită pentru a ţine toba.

v      Nandī: este numele taurului care serveşte drept mijloc de deplasare. Asocierea sa cu animalele se reflectă în numele Pashupati, tradus ca “stăpânul animalelor”.

v      Gaa: Gaṇas sunt servitorii lui Shiva şi trăiesc pe muntele Kailash. Deseori se face referire la ei fiind gazde fantomatice, din cauza naturii lor. În general pozitive, sunt adeseori invocate pentru a interveni ca intermediari între zeu şi credincios. Ganesha a fost ales ca şi conducător de către Shiva, de aici titulatura lui Ganesha de gaa-pati, “stăpânul gazdelor fantomatice – gaṇa”.

v      Muntele Kailāsh: acest munte din Himalaya este locuinţa zeului. În mitologia hindusă, muntele este asemănat cu o Linga, reprezentând centrul universului.

v      Varanasi: Varanasi (Benares) este considerat oraşul iubit de zeu şi este unul dintre cele mai sacre locuri de pelerinaj din India.

 Maha Shivaratri 

Maha Shivratri este un festival închinat lui Shiva, care se sărbătoreşte în fiecare an în a 13-a noapte sau a 14-a zi de lună nouă în luna lui Phalguna din calendarul hindus (aproximativ martie). Mahashivaratri marchează noaptea în care zeul a dansat “Tandava” şi se crede de asemenea că atunci   s-a căsătorit cu Parvati. În această zi, credincioşii postesc şi oferă fructe, flori şi frunze de bael ca ofrandă la picioarele statuii ce simbolizează Shiva Linga.

Shakti

Consort: Shiva 

Mijloc de deplasare: Leu sau Tigru (ca Durga) 

Shakti este energia cosmică primordială şi reprezintă forţele dinamice care pun în mişcare întregul univers. Shakti este personificarea puterii creatoare divine feminine. Shakti nu este răspunzătoare doar pentru creaţie, ci este şi agentul tuturor schimbărilor. Shakti reprezintă no doar existenţa cosmică, ci şi eliberarea, cea mai importantă formă a ei fiind Kundalini Shakti, o forţă psiho-spirituală misterioasă. Shakti există în starea de svātantrya, dependenţă de nimeni, fiind interdependentă cu întreg universul. Shakti poate de asemenea să ia forma energiei active feminine Prakriti al lui Purusha (care poate fi Vishnu sau Shiva). Echivalentul feminin al lui Vishnu este Lakshmi, iar Parvati este echivalentul lui Shiva.

Parvati

Consort: Shiva

Mijloc de deplasare: Leu sau Tigru (ca Durga)

Arme: Trident, Scoică, Chakram (roată), Arbaletă, Lotus.

Parvati este o zeiţă hindusă. Ea este privită ca fiind reprezentarea zeiţei Shakti. Parvati este considerată de unele şcoli de Hinduism mama divină supremă. Parvati este nominal cea de-a doua soţie a lui Shiva, zeul distrugerii şi recreării. Parvati este mama zeilor Ganesha şi Skanda (Kartikeya). Ea este considerată şi fiica munţilor Himalaya. Atunci când apare lângă Shiva, ea apare cu două braţe, însă atunci când apare singură are patru braţe, călare pe un tigru sau leu. Considerată în general o zeiţă benignă, ea are şi aspecte înfricoşătoare precum Durga şi Kali.

Reprezentare

Când în compania lui Shiva, ea are un lotus albastru înflorit, este în poziţia abhaya mudra (gest al mâinii ce semnifică neînfricarea) şi îl are pe unul dintre copii pe genunchi.  Zeiţa este de obicei reprezentată cu pielea deschisă la culoare şi fiind foarte frumoasă. Culoarea veşmintelor ei este de albul laptelui, culoarea iluminării şi cunoaşterii. Din moment ce albul este combinaţia tuturor culorilor, ea este înzestrată cu toate calităţile sau Gunas (Trigunatmika). Deoarece albul este de asemenea lipsa oricărei culori, acest lucru indică faptul că este lipsită de Gunas (Nirguna). Are trei ochi. Este deseori reprezentată având jatamukuta sau o coroană de păr creţ, precum Shiva. Are de asemenea o semi-lună prinsă în păr, ca Shiva. Poate purta un rozariu, o oglindă, un clopoţel şi ramuri de lămâi în fiecare din cele 4 mâini.  

Mudrele ei sunt:

 v      Kataka — fascinaţie şi încântare.

v      Hirana — antilopa, puterile naturii şi evazivul.

v      Tarjani — gest de ameninţare.

v      Chandrakal — luna, simbolul inteligenţei.

 Kataka trebuie să fie executată de una dintre mâinile frontale deoarece se referă la atragerea credinciosului cât mai aproape de zeu. Tarjani trebuie executată cu mâna stângă ce simbolizează nesupunere şi e făcută de regulă cu mâna din spate. Dacă Parvati apare cu două mâini, atunci se poate renunţa la Tarjani şi Chandrakal, însă Hirana şi Kataka sunt semne distinctive. 

Mijloc de deplasare:

Vehiculul lui Parvati este considerat a fi leul, în forma ei ca Durga. Cel mai probabil era o leoaică, din moment ce cultul zeiţei este aproape exclusiv feminin. În anumite aspecte, vehiculul ei este cel al lui Shiva, Nandi, taurul sacru.

Ganesha

Consoartă: Buddhi (înţelepciune), Riddhi (prosperitate), Siddhi (realizare)

Mijloc de deplasare: Şoarece/Şobolan

Arme: Paraśu (topor), Pāśa (lasou), Aṅkuśa (cârlig)

Ganesha, cunoscut şi ca Ganapati, este unul dintre cei mai populari şi mai veneraţi zei din panteonul hindus. Deşi este cunoscut pentru nenumărate alte atribute, capul său de elefant îl face uşor de reţinut. El este venerat ca cel care îndepărtează obstacolele şi mai general ca şi stăpân al începuturilor şi al obstacolelor, patron al artelor şi ştiinţelor, zeul intelectului şi al înţelepciunii. Este onorat la începutul ritualurilor şi ceremoniilor şi este invocat ca patron al cuvântului în timpul sesiunilor de creaţie literară.

Ganesha este popular şi în arta indiană. Poate fi reprezentat stând, dansând, luptând eroic cu demonii, jucându-se cu familia ca şi copil, aşezat sau angrenat într-o suită de activităţi contemporane.  Ganesha are cap de elefant şi o burtă mare. Statuile au de obicei 4 mâini, ceea ce este destul de obişnuit în cazul acestui zeu. Îşi ţine unul dintre colţi, cel rupt, în mâna dreaptă inferioară şi în cealaltă mână ţine o delicatesă, un dulce pe care îl ia mai apoi cu acel colţ rupt. În restul mâinilor ţine de obicei un topor şi un lasou.

Atribute

În timp ce unele texte spun că s-a născut cu cap de elefant, în majoritatea poveştilor l-a dobândit mai târziu. Cel mai des întâlnit motiv în aceste poveşti este că zeul s-a născut cu un cap şi corp de om şi că Shiva l-a decapitat când acesta a intervenit între el şi Parvati. Shiva i-a înlocuit apoi capul original cu unul de elefant.  Într-o altă istorisire, atunci când zeul s-a născut, mama sa, Parvati, s-a mândrit cu noul ei copil în faţa celorlalţi zei. Din păcate, zeul Shani (Saturn), despre care se spune că are un ochi rău şi că deoache, s-a uitat la copil şi i-a redus capul la cenuşă. Vishnu a venit în ajutor şi a înlocuit capul lipsă cu cel de elefant. Altă legendă spune că micul Ganesha a fost creeat de râsul lui Shiva. Deoarece Shiva l-a considerat prea atrăgător, i-a dat burtica şi capul de elefant.  

 v      Un colţ: are un singur colţ întreg, celălalt rupându-se.  

v      Burtica lui Ganesha: acest aspect este atât de important încât două încarnări au nume care derivă de aici: Lambodara (cel cu burtă mare) şi Mahodara (cel cu burtă uriaşă). Textul Brahmanda Purana spune că Ganesha are numele de Lambodara pentru că toate universurile (ouăle cosmice) ale trecutului, prezentului şi viitorului rezidă în el.

v      Braţele: numărul braţelor variază; cele mai cunoscute forme au între două şi 16 braţe.

v      Şarpele este un aspect des întâlnit în iconografia sa şi apare în multe forme. Poate să apară cu Vāsuki înfăşurat în jurul gâtului. Alte reprezentări: şerpi încolăciţi în jurul stomacului ca o curea, ţinuţi în mână, în jurul gleznelor sau pe post de tron.

v      Pe fruntea zeului poate apărea un al treilea ochi (tilaka), care este format din trei linii orizontale. O semi-lună poate fi de asemenea prezentă.  

v      Buddhi: Ganesha este considerat patronul învăţăturii. Cuvântul buddhi este tradus în diferite moduri ca inteligenţă, cunoaştere sau intelect. Conceptul de buddhi este strâns legat de personalitatea zeului, multe poveşti subliniind inteligenţa sa şi iubirea de cunoaştere.

v      Aum: Ganesha este identificat cu mantra hindusă Aum (ॐ). Această asociere se referă la faptul că el personifică sunetul primar din actul creaţiei.

v      Prima chakra: se crede că el rezidă în prima chakra (roată), numită Mūlādhāra. Muladhara chakra este principiul pe care sprijină manifestarea sau expansiunea către exterior a forţei divine primordiale. Ganesha ţine, susţine şi ghidează toate celelalte chakra, aşadar “guvernează forţele ce propulsează roata vieţii”.

Ganesh Chaturthi

Un festival anual îl onorează pe Ganesha pentru 10 zile, începând cu Ganesh Chaturthi, care cade de obicei la sfârşitul lui august sau începutul lui septembrie. Festivalul începe cu oameni care aduc idoli din teracotă, simbolizând vizita zeului. Punctul culminant este atins atunci când acestea (murtis) sunt scufundate în cele mai apropiate ape.  

Durga

Consort: Shiva

Mijloc de deplasare: Dawon (tigru sau leu)

Arme: Trishula (trident), Chakram, Iatagan, Şarpe, Scoică, Buzdugan, Arc, Sabie, Fulger, Lotus

Durga sau Maa Durga (Mama Durga) este o formă a Devi, zeiţa supremă cea radiantă, înfăţişată ca având zece braţe, călare pe un leu sau tigru, ţinând arme şi o floare de lotus, păstrând un zâmbet meditative şi practicând mudre (gesture simbolice). Întruchiparea forţei creatoare feminine (Shakti), Durga există într-o stare de svātantrya (independenţă faţă de univers şi orice/oricine altcineva, autonomie) şi o compasiune aprigă. Kali este considerată de către hinduşi un aspect al zeiţei Durga. Durga este de asemenea mama lui Ganesha şi Kartikeya. Este aşadar văzută ca fiind forma de temut a soţiei lui Shiva, Parvati. Durga manifestă curaj şi răbdare şi nu-şi pierde niciodată simţul umorului, nici chiar în timpul luptelor de proporţii epice. 

Kali

Consort: Shiva

Mijloc de deplasare: Şacal

Armă: Sabie

Kali, cunoscută şi sub numele de Kalika, este zeiţa hindusă asociată cu energia eternă. Numele Kali vine din Kāla care înseamnă negru, timp, moarte, zeul morţii, Shiva. Din moment ce Shiva este denumit Kāla – timpul etern, Kālī, consoarta sa, are de asemenea semnificaţia de “Timp” sau “Moarte”. În consecinţă, Kali este considerată zeiţa timpului şi schimbării. Deşi uneori prezentată ca întunecată şi violentă, încarnările sale anterioare ca o figură a anihilării încă mai au influenţă. Kali este reprezentată ca şi consoarta Lordului Shiva, pe al cărui trup se vede aşezată. Ea este asociată cu multe dintre celelalte zeiţe hinduse precum Durga şi Parvati.

Iconografie

Kali este portretizată în principal sub două forme: forma populară cu 4 braţe şi forma Mahakali cu zece braţe. În ambele ipostaze, ea este descrisă ca fiind neagră la culoare însă este mai ales înfăţişată în culoarea albastră în arta populară indiană. Ochii îi sunt descrişi ca fiind roşii de intoxicaţie, furioşi, iar părul vâlvoi, mici dinţi veninoşi ieşindu-i din gură şi limba atârnând. Este adesea arătată goală sau purtând doar o fustă din braţe umane şi o ghirlandă de capete umane. Este acompaniată de şerpi şi un şacal stând pe un Shiva care pare mort, de obicei cu piciorul drept în faţă, simbolizând calea spre dreapta, în opoziţie cu mai infamă şi trangresivă cale stângă/ drum spre stânga. În ipostaza Mahakali cu zece braţe ea străluceşte ca o piatră albastră. Ea are 10 feţe, 10 picioare şi 3 ochi. Este împodobită cu ornamente pe toate membrele. Nu există nici o asociere cu Shiva.

Forma Mahakali

Kali este înfăţişată în forma Mahakali ca având zece capete, zece braţe şi zece picioare. Fiecare din cele zece mâini purtând un obiect care poate fi diferit, dar fiecare dintre acestea reprezintă puterea unuia dintre Devas sau zeităţi hinduse şi sunt adesea armele sau obiectele ritualice ale unuia dintre aceştia. Implicaţia este aceea că Mahakali subsumează puterile acelor zeităţi, fapt ce este în consonanţă cu interpretarea conform căreia Mahakali este acelaşi cu Brahman. Dacă nu este înfăţişată cu zece capete, ea apare cu un singur cap şi 10 braţe, semnificând acelaşi concept: puterile diferitelor zeităţi se manifestă doar prin harul ei.

AVATAR-URILE LUI VISHNU

a. Rama

Consoartă: Sita

Armă: Arcul  

Rama este al şaptelea avatar al lui Vishnu. El este soţul Sitei, pe care hinduşii o consideră avatarul lui Lakshmi, întruchiparea feminităţii perfecte. Rama este cel mai bine cunoscut ca personaj central în epopeea indiană Ramayana.

Rama Navami

Rama Navami, cunoscută şi sub denumirea de Sri Rama Navami, este un festival hindus prin care se celebrează naşterea Lordului Rama, a regelui Dasharatha şi reginei Kausalya a Ayodhya. Festivalul are loc în Shukla Paksha de Navami, a 9-a zi a lunii Chaitra în calendarul hindus, marcând astfel sfârşitul celei de a 9-a zi a festivalului Chaitra-Navratri. Se desfăşoară de obicei în perioada martie-aprilie.

Sita

Consort: Rama

Ea este adulată ca standard al imaginii soţiei şi virtuţilor feminine pentru toate femeile hinduse. Sita este un avatār al zeiţei Lakshmi.

Hanuman

Armă: Gada (Buzdugan)

El este o zeitate hindusă foarte devotată lui Rama, personajul principal din epopeea indiană Ramayana. General printre vanaras, o rasă similară maimuţelor, de locuitori ai pădurilor, Hanuman este o încarcanre a divinului, a cărui soartă este să îl ajute pe erou în lupta împotriva regelui demonic Ravana. Faptele sale de vitejie sunt mult celebrate în diferite religii şi tradiţii culturale, îndeosebi în hinduisn, astfel că adesea este subiectul venerării, după unele tradiţii bhakti.

b. Krishna

Consoartă: Radha, Rukmini

Armă: Discul (Sudarshana Chakra)

Este o zeitate venerată în multe tradiţii hinduse dintr-o varietate de perspective şi este al 8-lea avatar al lui Vishnu. Krishna este adesea prezentat ca un copil sau tânăr băiat cu un flaut, apoi ca un tânăr prinţ care oferă sfaturi şi îndrumări. Poveştile îl prezintă din diverse perspective: un copil divin, un poznaş, un iubit model, un erou divin şi Fiinţa Supremă. Krishna este uşor de recunoscut. Deşi pielea îi este neagră sau închisă la culoare în unele reprezentări, mai ales în murtis, în alte imagini cum ar fi picturile moderne, Krishna este de obicei prezentat cu piele albastră. Este adesea prezentat ca purtând un dhoti din mătase galbenă şi o coroană din pene de păun. Apare de obicei ca un copil mic sau un tânăr într-o poză relaxată, cântând la flaut. În această formă, el stă de obicei cu un picior îndoit în faţa celuilalt şi cu flautul la gură, acompaniat de vaci, simbol al poziţiei sale de divin păstor, Govinda sau cu gopis (lăptăresele).

Scena de pe câmpul de luptă Kurukshetra, mai ales unde se adresează lui Arjuna în Bhagavad Gita, este un alt subiect comun pentru reprezetare. În aceste reliefări, el apare ca bărbat cu caracteristici tipic divine cum ar fi cu multe braţe şi capete, semnificând putere şi cu atributele lui Vishnu, precum chakra sau în forma sa cu două braţe de conducător al unui car de luptă. Adesea, Krishna este prezentat ca şi consort al Radhei. Krishna mai este prezetat şi venerat ca şi copil mic (Bala Krishna), mergând de-a buşilea sau dansând, adesea ţinând unt în mână.

Janmashtami

Janmashtami se poate observa la Ashtami tithi, a 8-a zi a jumătăţii întunecate sau Krishna Paksha a lunii lui Shraavana în calendarul hindus. Festivalul are întotdeauna loc în perioada mijlocului lui august până la mijlocul lui septembrie în calendatul gregorian. În 2009, de exemplu, festivalul a avut loc pe data de 14 august.

Rasa lila sau punerea în scenă a vieţii lui Krishna este un eveniment special în regiunile Mathura şi Vrindavan. În timp ce Rasa Lila recrează aspectele amoroase ale tinereţii lui Krishna, Govinda Pathaks sau Dahi Handi celebrează latura jucăuşă şi poznaşă a zeului, ocazie cu care echipe de tineri formează piramide umane pentru a ajunge la un vas agăţat la înalţime plin cu unt şi pentru a-l sparge.

Radha

Consort: Krishna

Radha, denumită şi Radhika, este prietena din copilărie şi iubita lui Krishna care apare mai mereu alături de acesta. Relaţia Radhei cu Krishna este declarată de adepţii înfocaţi ca simbol al adevărului absolut. Radha este una dintre cele mai importante reîncarnări ale zeiţei Lakshmi.

c. Buddha

Siddhārtha Gautama (सिद्धार्थ गौतम) a fost un învăţător spiritual din India antică care a fondat Buddhism-ul. În Hinduism, el este considerat al 9-lea avatar al lui Vishnu. Gautama, unoscut şi sub numele Shakyamuni (“înţeleptul neamului Shakya”), este figura-cheie a Buddhism-ului, şi Budiştii cred că relatări ale vieţii lui, discursurilor şi regulilor monastice au fost adunate şi memorate de adepţii lui după moartea sa. Diferite colecţii ale învăţăturilor atribuite lui Gautama au fost transmise din generaţie în generaţie pe cale orală şi scrise pentru prima dată în urmă cu aproximativ 400 de ani.

Unele din aceste învăţături fundamentale sunt:

v      Cele 4 Adevăruri Nobile: suferinţa este parte inerentă a vieţii; originea suferinţei este ignoranţa şi principalele simptome ale ignoranţei sunt ataşamentul şi poftele; ataşamentul şi poftele pot fi controlate/diminuate; prin urmarea Cărării Nobile formate din 8 părţi ataşamentul şi poftele pot fi eliminate astfel că omul nu va suferi.

v      Cărarea Nobilă din 8 părţi: înţelegere corectă, gândire corectă, vorbire corectă, acţiune corectă, trai corect, efort corect, atenţie corectă şi concentrare corectă.

Sper că te-ai umplut de pace şi energie pozitivă! Shanti, Shanti, Shanti!

 BIBLIOGRAFIE: wikipedia.org

 

Powered by WordPress | Find Wireless Deals at BestInCellPhones.com. | Thanks to iCellPhoneDeals.com Free Cell Phones, Find Highest CD Rates and Incinerador De Grasa Revisión