manuscript sanskrit
Când rostim sanskrită, mintea ne poartă imediat spre timpuri străvechi, ritualuri vedice şi mantre misterioase. Şi, după cum suntem obişnuiţi, ca exponenţi ai unei culturi a scrisului şi a tiparului, nimic mai lesne să potrivim alfabetul devanagari cu textul Upanisadelor sau al Mahabharatei. Pare firesc, pare de acolo, pare ”Sanskrit”, deşi multora dintre noi parcă le vine a răsturna cartea, socotind matra, linia aceea pe care se înşiră disciplinat literele alfabetului devanagari tot ca pe o linie susţinătoare, dar de la bază.

Când rostim sanskrită, mintea ne poartă imediat spre timpuri străvechi, ritualuri vedice şi mantre misterioase. Şi, după cum suntem obişnuiţi, ca exponenţi ai unei culturi a scrisului şi a tiparului, nimic mai lesne să potrivim alfabetul devanagari cu textul Upanisadelor sau al Mahabharatei. Pare firesc, pare de acolo, pare ”Sanskrit”, deşi multora dintre noi parcă le vine a răsturna cartea, socotind matra, linia aceea pe care se înşiră disciplinat literele alfabetului devanagari tot ca pe o linie susţinătoare, dar de la bază.

Dar cât şi cum s-au transmis textele sacre ale Indiei străvechi prin scris? Dar mai este sanskrita o limba vorbită astăzi în India? De către cine? Soft de calculator inspirat de gramatica sanskrita, Asthadhyayi, ”scrisă” de Panini secolul IV î. Hr.?

Sunt doar câteva întrebări alături de care, rânduite, colaterale sau doar provocate de tema propusă, vă invităm să puneţi şi altele pentru a ne imagina împreună, timp de o oră, ca într-o pathasala (loc de citit şi învăţat) buchisind sanskrită.

Florina Dobre-Brat a absolvit Facultatea de Litere in 1996 a Universităţii Bucureşti. Imediat după terminarea facultăţii a studiat timp de doi ani sanskrita la Universitatea din Delhi, studii care s-au finalizat cu o Diplomă în sanskrită. Mai relavant pentru profilul studiilor sale de sanskrită este Masteratul în Sanskrită absolvit în anul 2004 (2002-2004) la Universitatea din Pune, cu specializarea principală de Vyakarana (gramatica traditională paniniana) şi specializare secundară Pali şi Buddhismul primar. In 2007, la Institutul de Filosofie al Academiei Române, şi-a sustinut doctoratul cu o teză de filosofia limbajului “Filosofia Limbajului la vechii indieni. Bhartrhari şi contribuţia sa la filosofia limbajului în gândirea indiană: studiu introductiv împreună cu traducerea din sanskrită a primei părţi din Trikandi, Brahmakanda, alături de Vrtti.”

Publică în 2001 jurnal de calatorie “Când nu se mai cânta Mahabharata”. Traduce cu Vlad Sovarel “Cele o mie de învătaturi (Upadesa sahastri) de Shankara Editor al Bibliotheca Indica editată de Asociatia Culturală Româno-Indiană (RICA) sub patronajul Bibliotecii Pedagogice Naţionale (1997-2004). Prezentă cu lucrări la conferinţe internaţionale/simpozioane de sanskrită/ Indologie: Puri (2002), Pune (2003), Helsinki (2003),Miercurea Ciuc (2009), Bucureşti (2009, 2010, 2012) New Delhi (2012). Traduce “Moarte la curtea rajahului” de Shivani Singh, editura Taj. Alte două titluri în pregătire (două cărti povestiri India) şi o carte de călătorii în Sri Lanka. Ține un curs de sanskrită și unul de literatură și cultură veche indiană la Universitatea din București, la Facultatea de Limbi si Literaturi Straine.