Muzica hindustani este unul din cele două genuri principale de muzică clasică din India și corespunde părții de nord a țării. Spre de deosebire de muzica carnatică, muzica hindustani este traversată de numeroase genuri (gharanas). Fiecare dintre ele poartă un nume (Dhrupad, Khayal, Thumri, etc) şi cuprind stiluri şi compoziţii diferite. Concertul începe printr-un alap într-un ritm lent, apoi urmează un jhod şi un jhala ale căror ritmuri devin treptat mai alerte. A doua parte a concertului este formată dintr-un gat unde intră în joc percuţiile pe tema unui tala ales anterior. Artistul poate improviza melodia, dar ramâne în cadrul aceluiași ritm (tala).

Câţiva mari maeştri de muzică hindustani şi instrumentele lor: Ustad Bismillah Khan (shennai), Pandit Ravi Shankar (sitar), Ustad Ali Akbar Khan (sarod), Pandit Shivkumar Sharma (santoor), Pandit Ram Narayan (sarangi), V.G.Jog (vioară) şi Ustad Zakir Hussain (tabla).

Dhrupad este un vechi stil de muzică vocală Hindustani. Precede cu câteva secole alte tipuri de muzică vocală precum Khayal, Dadra şi Thumri. În realizarea Dhrupad, cântăreţul este acompaniat de o tanpura şi un pakhawaj. Spectacolul începe cu un aalap lung şi complex iar abordarea compoziţiilor este diferită faţă de khayal. Se axează mai mult pe nuanţele textului şi ale ragăi, mai puţin pe aspectele tehnice.

Khayal este cel mai răspândit gen de prestaţie vocală clasică din zilele noastre. Cântăreţul începe cu un alaap scurt în care dezvoltă caracteristicile ragăi. Nu există versuri, artistul se axează pe notele ragăi improvizând în continuare. Fiecare frază cântată de solist poate fi repetată de acompaniator. Când raga s-a încheiat corespunzător, începe prima compoziţie – Bada Khayal. Tabla este adăugată într-un ritm foarte lent- un ciclu Tal poate dura un minut sau chiar mai mult. Deşi solistul prezintă o compoziţie, mare parte din muzică este tot improvizată, compoziţia servind ca refren pentru partea improvizată.

Thumri este un stil vocal clasic mai uşor, ce s-a dezvoltat în jurul jumătăţii secolului al XIX-lea. S-a dezvoltat atât de mult, încât poate fi împărţit într-o varietate de subgenuri. Dadra, Hori, Chaiti, Kajri şi Jhoola sunt câteva dintre formele predominante ce pot fi auzite separat într-un spectacol. Alte genuri de muzică semiclasică sunt executate într-o cadenţă medie (madhya kaal) sau rapidă (teevra gati) şi nu au un alaap lung. Accentul se pune prezentarea textului, nu pe nuanţele ragăi.

Ghazal este o formă cântată de poezie în limba Urdu. Grăitoarea „shayari” (poezia), graţioasa „mausiqui” (muzica) şi fragilele „jazbaat”(emoţiile) se împletesc pentru a creea Ghazal-ul. Muzica pentru Ghazal are un ritm lent, iar versurile sunt deseori repetate o dată sau de două ori.

Related Projects