Sâmbătă, 22 iunie, 16:00
Scenă, Muzeul Național al Satului ”Dimitrie Gusti”, București

Sinopsis:
“O, frumosul meu sari (…) / Ce mă fereşti de razele aprinse ale soarelui / Şi-mi mângâi faţa, ştergând-o de lacrimile ce curg, / Îmi dai forţă să mă ridic în mijlocul mulţimii – / De aceea, tu dăinui de generaţii…” (S. Santha Devi)

Afis Sariul indian CAE b 2013.jpg

Sariul – tradiţie şi continuitate” este prezentarea – din perspectivă etimologică, etnologică şi antropologică -, a celui mai vechi obiect de vestimentaţie al femeii indiene, însoţită de o defilare pe podium a celor mai reprezentative sariuri, precum şi exemplificarea variatelor moduri de a le purta, în funcţie de zonă, festivaluri şi sărbători, materialele din care sunt create, culorile şi semnificaţiile acestora.

Originea sariului se pierde în noaptea vremurilor, acesta fiind oglindit în cele mai vechi opere de artă ale Indiei – sculptură, pictură, muzică şi dans. Veşmântul, reprezentând o simplă bucată de material, a ajuns să fie recunoscut în India, şi nu numai, ca simbol al feminităţii, virtuţii, frumuseţii, al armoniei şi veneraţiei divine.

Misterul sariului stă în faptul că, indiferent de spaţiu, de vârstă, statut social sau de felul în care este purtat, conferă sexului frumos o graţie şi o senzualitate aparte pe care nici un alt veşmânt nu le poate oferi. El protejează femeia indiană de razele toride ale soarelui, de vântul uscat al deşertului, de ploaia deasă, de privirile ascuţite ale curioşilor. De el se leagă nenumărate legende, poveşti şi basme populare. Se crede că însuşi zeul Krishna ar fi creator al acestui misterios veşmânt care apără onoarea frumoasei Draupadi în epopeea ‘Mahabharata’, revărsând valuri de mătase peste trupul ei, salvând-o din mâinile duşmanilor. Îl regăsim purtat de nimfele celeste – ’apsaras’ şi de minunatele ’devadasi’ – dansatoarele sacre, miresele zeilor care păşeau în templu înfăşurate în astfel de veşminte diafane pentru a se ruga şi a aduce ofrande divinităţii.

Bumbac, mătase, voal, satin, brocart sau muselină ţesută manual, brodate cu fir de aur, argint sau variate accesorii, pictate sau imprimate, purtând inscripţii sau imagini întâlnite pe pereţii templelor sau reflectând aspecte din viaţa cotidiană, reprezentări geometrice, florale sau zoomorfe, tradiţii şi obiceiuri, semne şi simboluri, toate prind viaţă spunându-şi parcă propriile poveşti izvorâte din mâinile iscusite ale creatorului.

Arta de a purta sariul este o expresie a gustului şi creativităţii feminine proprii fiecărei femei. Succesul şi perenitatea sariului sunt, pe de o parte, atributele simplităţii şi confortului, iar, pe de altă parte, ale eleganţei şi rafinamentului pe care acesta le conferă, constituind o piesă din ce în ce mai valorificată de noile tendinţe ale modei actuale.

Prezintă:
Carmen Coțovanu Pesantez, coregraf dans clasic indian/specialist în cultură şi civilizaţie indiană

Centrul de Artă “Euterpe” este o instituţie privată care a luat fiinţă în anul 2003. Centrul de Arta “Euterpe” desfăşoară multiple activităţi în domeniul artistic şi cultural. Acest centru oferă cursuri de dans (clasic indian, flamenco, salsa), muzică latino-americană, chitară, teambuilding prin artă şi workshopuri de dans, muzică, pictură, desen, teatru, susţinute în limba română şi în limbi de circulaţie internaţională, folosind metode didactice interactive, sub îndrumarea unei echipe de profesionişti. Centrul organizează expoziţii de pictură, fotografie, sculptură, serigrafie şi realizează traduceri literare colaborând cu poeţi, scriitori şi traducători din România şi nu numai. Centrul de Artă “Euterpe” organizează evenimente şi oferă prestaţii artistice (concerte/recitaluri de muzică latino-americană, spectacole de dans clasic indian, flamenco, latino s.a.), derulează şi participă la proiecte culturale colaborând cu artişti de prestigiu din ţară şi din străinătate, precum şi cu alte instituţii de cultură, ambasade, companii, ONG-uri etc.

Contact: 0723 286 324 ; 0721 719 334
www.facebook.com/Centrul de Arta Euterpe