Calcutta – povești de călătorie și expoziție de fotografie

Lumea este ca o carte, iar cei ce nu călătoresc ajung să citească doar câteva pagini (Sf. Augustin)

Prezintă: Mihnea Turcu – inLowLight.ro
Data: duminică, 7 iunie 2015
Ora: 13:00
Locația: Sala Victor Ion Popa
Expoziție: Gospodăria Ieud

Când auzi ‘Calcutta’ poți să te gandesti simplu doar la o locație, la un oras din India, la o simpla destinatie de calatorie; sau, ca român poti sa te gândești la Mircea Eliade… insă, oh Doamne, Calcutta este mult mai mult de atât…

Calcutta este ca o femeie frumoasă, misterioasă care își descopera discret intimitățile doar celor care pot cu adevărat să le vadă și să le înțeleagă.

Peter, un englez „prins” in mreajele Calcuttei, spunea ”Calcutta este ca o Mamă, odată ce i-ai simțit atingerea, indiferent unde vei mai călători și indiferent ce vei mai cunoaște, ceva va striga mereu în tine să te întorci la Ea… iar ea te va aștepta mereu, răbdătoare și încrezătoare că pruncul său se va întoarce acasă – eu mă tot întorc la ea de vreo 15 ani…”

Astfel ni se arăta nouă Calcutta la inceput, directă, din adancuri, profundă. Asa ca am anulat tot restul excursiei – si am ramas pentru 5 saptamani doar cu Ea.

Incet și discret, parcă îmbrățișați de niște mâini bune și nevăzute, invitați într-o lume complet nouă însă sigură și primitoare, am început să O cunoaștem.

Străzi, aglomerație, culori, păsări, mirosuri, oameni…

Apoi ceva curios, ciudat, parca din misticismul lui Eliade ni se intampla, cautam cate un loc, ca orice turist, cu harta în mână, folosindu-ne de minte si de deductii, de toate armele unei gândiri organizate, logice, europene!

Insă, în Calcutta, de fiecare dată, dupa ocoluri imense, lucrul căutat, fie că era o terasă, o carte, un ashram, o moschee, orice, pur și simplu de fiecare dată, se dovedea a fi exact în punctul din care ne porneam căutarea…

Ne-am întrebat cum e posibil, noi nu mai pățiseram niciunde așa ceva – doar eram călători de profesie…

Răspunsul era lângă noi de fiecare data, insa trebuia să ocolim o suta de cvartale că să realizam că, de fapt, noi nu știam să căutăm, să ne lăsăm liberi în simțuri, să ne punem întrebările corecte; nu știam cum să trăim cu adevărat frumos în noi, cu noi, cu ceea ce eram deja, noi nu stiam cum sa cuprindem cu sufletul, stiam doar cu mintea…

A fost prima lecție pe care ne-a dat-o frumoasa noastră Calcutta! Si cat de mult ne-a ajutat asta să ne dam răspunsurile întrebărilor noastre de acasă, raspunsuri care se gaseau toate de la inceput in interior, asteptand sa fie respirate.

De aceea Calcutta este mai mult decât o destinație, pentru că ea îți va revela ție, călătorului, cititorului, ceea ce TU cauți în viață; nouă ne-a dat o îndrumare, ție îți va da alta, pentru că ea știe, ca o mamă bună, de ce ai tu nevoie.

Iar confirmarea ca toate sentimentele si revelațiile noastre nu au fost doar închipuiri sau placebo-uri a fost intamplarea imposibilului: in ultima zi, Calcutta ne-a incantat privirea cu dansul unor delfini de apă dulce nicaieri altundeva decat in apele Gangelui; se spune că ei se arată numai celor ”aleși”.

Eu, noi, Peter, i-am văzut, pentru că noi ne-am deschis să vedem, să ascultăm și să învățăm, de fapt să „călătorim” cu adevărat, iar lecția asta nu o puteam primi mai frumos decât de la draga și scumpa noastră Calcutta.

La plecare, cu lacrimi în ochi i-am promis că ne vom întoarce ”acasă”.

Scroll to Top