În anii 1990 și 1991, la Radiodifuziunea Română, între orele 9:00 și 10:00, alături de glasul cu un dulce accent moldovenesc al realizatorului emisiunii Răspundem ascultătorilor, Emil Burlacu, se auzea, uneori, pentru câteva minute, o altă voce, „melodioasă, în alto, sigură, cu grijă în rostire, dar nicidecum alterată de ostentație”, după cum avea s-o caracterizeze gazda sa. Vocea Amitei Bhose. După 20 de ani, aceste emisiuni sunt reunite în cartea cu titlul de mai sus, sugerând un periplu indian.
Temele abordate în cadrul rubricii se referă cu precădere, la mitologie, religie, filosofie, istorie, literatură, folclor. În anii aceia postrevoluționari, când internetul nu exista, vocea Amitei Bhose pătrundea direct în sufletele românilor, aducându-le India aproape.
Într-un limbaj accesibil, Amita Bhose făcea ca orice ascultător să poată închide ochii și să călătorească împreună cu domnia-sa pe străzile Calcuttei natale sau pe câmpiile Bengalului, la sărbătorile prilejuite cu ocazia Zilei zeiței Durgā, a zeiței înțelepciunii și artei, Sarasvatī. Ascultătorul îl cunoștea apoi pe cel mai mare yoghin al Indiei – Ramakrishna Paramhamsa sau pe Swami Vivekananda, afla semnificațiile termenilor„ dharma” și se lămurea ce înseamnă atât de invocata „karma”. Descoperea că Eminescu și Tagore au gândit aproape la fel deși nu s-au întâlnit niciodată, cucerea lumea împreună cu Buddha, prințul din neamul Śākya. Privea și el norii de pe cer și asculta istoria lui Kālidasā și a nemuritorului său poem Norul mesager. Copilărea o dată cu Kṛṣṇa și trăia cea mai frumoasă poveste de dragoste indiană – dintre Radha și Kṛṣṇa. Descoperea avatarii zeului Viṣṇu dar și cum a pătruns spiritul creștin în spiritualitatea indiană. Vizita lui Tagore în România era, clar un eveniment al sfertului de secol XX dar și prezentul se manifesta neașteptat și violent – asasinarea lui Ragiv Gandhi. Eposul indian Mahābhārata, cu cunoscutul său poem filosofic Bhagavad-gītā, tradus cu măiestrie de Sergiu Al-George nu avea cum să lipsească din evocările domniei sale. Iar dincolo de toate aceste teme era timbrul vocal ce dezvăluia sufletul. Un timbru cald, melodios, al povestitoarei-scriitoare implicate emoțional în evocare: „Zilele acestea am fost furată de nostalgie. Amintirile ţării se împleteau în mod firesc cu cele ale copilăriei. Mă uitam la cerul senin, tomnatec al Bucureştiului, şi mă plimbam, cu gândul, pe câmpiile Bengalului. Vântul unduia prin lanurile de orez, pline cu spice verzi. Roiuri de albine zumzăiau deasupra lacurilor încărcate cu lotuşii albi şi roşii. Plantele gingaşe de kaṣ împodobite cu flori albe se legănau. Iarba umezită de rouă era împrăştiată cu flori albe de ṣefali, asemănătoare celor de castan. Păsările cântau în cor. Şi eu – întoarsă la vârsta bucuriei şi a inocenţei, fredonam un cântec al toamnei şi culegeam flori în poala sariului meu.”
Prezintă: Ileana Ratcu, fiica lui Emil Burlacu, realizatorul emisiunii „Răspundem ascultătorilor”, Elena Andronache, Carmen Mușat-Coman – foste studente ale Amita Bhose.