I.
Eu sunt bucuria şi strălucirea
Omule, fiu al tărâmului de gheaţă
Ascultă-mi istoria.
Eu sunt Expresia, Melodia şi Ritmul
Celor de pe pământul Soarelui.
Omule, fiu al tărâmului de gheaţă
Priveşte
Eu sunt forţa, începutul şi sfârşitul,
In mine port
Suferinţa, fericirea şi binecuvântarea zeilor
Eu sunt ploaia
Care cade pe pământul
Oamenilor Soarelui.
Omule, fiu al tărâmului de gheaţă
Eu sunt lacrima, zâmbetul şi iubirea
Fiilor născuţi pe pământ
De la poalele munţilor Himalaya.
Omule, fiu al tărâmului de gheaţă
Eu sunt blândeţea şi sălbăticia
Celor de pe pământul Soarelui.
Eu sunt oranjul, simbol al soarelui
Sunt şi albul pur al înţelepciunii
Dar şi verdele, simbolul naturii.
II.
Omule, fiu al tărâmului de gheaţă
Priveşte-mă şi află,
Că în mine se simte
Vechiul şi noul, frumuseţea şi paloarea
Eu sunt tărâmul cucerit de cei care
In secret mă iubesc.
Eu sunt, omule alb, neînţelegerea
Celor care nu pot descoperi secrete şi miracole.
Eu sunt creaţia şi teroarea,
Omule, fiu al tărâmului de gheaţă
Ascultă vântul
Cum îmi spune povestea.
Îmi port regatul peste tot
Ritmul şi muzica se aude în natură
Eu sunt calmul şi meditaţia,
Sunt şi tumultul
Celor care au vrut să stăpânească
Acest pământ binecuvântat de zei.
Omule, fiu al tărâmului de gheaţă
Eu sunt melodia dragostei şi a poveştilor
Eu sunt cuvântul nerostit
Omule, fiu al pământului alb
Priveşte şi află
Că sunt magia răspândită în lume
De mine sunt legaţi deopotrivă
Cuceritori şi cuceriţi
Frumuseţe şi măreţie
Inţelepciune şi mister
Magie şi adorare
Au vrut să afle mulţi.
Eu sunt pentru îndrăgostiţi
Nectarul.
Sunt parfumul ce se răspândeşte
In univers.
Eu sunt dorinţa nestăvilită.
III.
Ascultă omule alb,
Cum iubitul meu mă adoră.
Eu sunt pentru el,
Splendoarea luminii,
Frumuseţea sclipitoare
şi sunetul discret al bijuteriilor.
În mâinile lui devin
Arta şi tradiţia
In lume când pleacă
Mă poartă cu el.
Niciodată despărţiţi nu vom fi.
Omule, fiu al tărâmului alb
Dacă vrei să-mi cunoşti taina,
Te vei pierde în ea.
Fiindcă eu sunt labirintul cunoaşterii.
Dar acum, omule dragă mai află
Că eu sunt focul ce arde în vatra
De adorare.
Eu sunt fluierul de trestie din mâinile
Lui Krishna.
Sunt întunericul şi lumina,
Din cărţile sacre.
Omule dragă află că sunt nesfârşită
Fiindcă eu sunt finitul şi infinitul.
IV.
Eu sunt pasiunea
Mult dorită
Ce poeţii mă cântă mereu.
Eu sunt alinarea celor iubiţi.
Sunt zâmbetul celor trişti
Sunt tărâmul magic
În jurul căruia s-au spus poveşti.
Sunt cerul şi pământul,
Sunt şi setea
Celor care vor să cunoască taina
Naşterii mele.
Sunt inocenţa şi sudoarea
Celor născuţi pe pământul lui Ram.
Sunt dharma rostită de zeul Krishna,
Sunt rostire şi nerostire,
Sunt şi preţul mult dorit
Căci pământul meu poartă
În el, bogăţii nemăsurate.
Dragă omule,
Mulţi au vrut să mă cucerească
Dar cuceriţi au fost ei.
De magia şi controversele
Ce le ţes în jurul lor.
Dr. Anca –Amelia Dugăeșescu
Sursa poze: http://www.oldindianphotos.in