Cristina Voinea și Andrei Mosloc sunt doi fotografi de călătorie și sport extrem din București, cunoscuți sub numele icsPhoto. Încearcă să petreacă perioade importante descoperind locuri noi și nu se dau la o parte de la proiecte care presupun a călători un timp îndelungat. În acest interviu, ne povestesc despre experiențele lor în India.
De câte ori ați călătorit în India până acum și în ce mod?
Până acum am fost în India de patru ori (în 2011, 2013, 2015 și 2017) și am petrecut acolo aproape opt luni. Am călătorit pe cont propriu, cu rucsacul în spate și fără un plan foarte bine stabilit. Am stat de fiecare dată măcar șase săptămâni, ceea ne-a ajutat să avem un program flexibil și să luăm multe decizii pe loc, în funcție de oportunități, oamenii pe care i-am cunoscut pe drum și informațiile pe care le-am aflat. Aproape jumătate din timpul total l-am petrecut în Hampi, primul loc în care am ajuns, unde ne-am făcut prieteni și ne întoarcem mereu cu drag.
Ce v-a motivat să vizitați India?
Inițial, motivația principala a fost o pasiune comună: cățăratul. Andrei se cațără de peste 17 ani, eu de aproximativ 10, iar Hampi este una dintre cele mai mari zone de bouldering din lume. Evident, pasiunea pentru fotografie și-a găsit din plin loc de exprimare odată ajunși acolo, la fel ca dorința de a explora locuri noi.
Ce locuri ați vizitat și ce v-a plăcut în mod deosebit?
În 2013 am călătorit cel mai mult, acoperind aproape 7000 de km în trei luni. În afară de Hampi, unde ne simțim confortabil și mergem mereu să ne cățărăm dar și să intrăm în ritm, ne-a plăcut să descoperim orașele mai mici din Rajasthan (Jodhpur, Jaisalmer) cu străzile lor înguste, casele colorate și terasele inundate de soare.
Varanasi este probabil locul în care aș vrea cel mai mult să revin pentru că atmosfera este diferită de orice am trăit în alte orașe. Darjeeling și plantațiile de ceai situate la granița cu Nepal ne-au oferit o săptămână mult așteptată de liniște și ne-au arătat o perspectivă diferită. În mod normal e mai ușor să ne descurcăm în orașele mici sau zonele rurale, însă de-a lungul timpului am dezvoltat o afinitate pentru Mumbai, cea mai mare aglomerare urbană a țării.
Pe lângă locurile pe care le-am vizitat, am avut norocul sa luăm parte la Holi (Festivalul Culorilor) și să nimerim anul potrivit pentru Maha Kumbh Mela – cel mai mare festival religios din lume, ce are loc o dată la doisprezece ani. La Kumbh Mela am petrecut două zile printre 10 milioane de oameni și am mers zeci de kilometri.
Cum se vede India din prisma unui fotograf?
Este aproape imposibil să nu-ți găsești locul ca fotograf în India. Poți cu siguranța să te simți copleșit, dar în niciun caz lipsit de inspirație.
Sunt atât de multe aspecte care merită menționate încât uneori am impresia că a devenit un clișeu să fie aduse în discuție.
De la diversitatea culturală, religioasă și geografică și până la energia absolut aparte pe care doar o țară cu peste un miliard de locuitori o poate avea, India îmi dă mereu impresia că vizitez mai multe țări în același timp.
În mod obișnuit se vorbește mult despre contraste, cromatică și cât de intensă este experiența unei astfel de călătorii. Fără a ignora vreunul din aceste aspecte, este important, mai ales ca fotograf, să te oprești și să vezi dincolo de lucrurile care te distrag la prima vedere. Asta înseamnă să te dai jos din taxiuri și să folosești mijloace de transport în comun, să intri în vorbă cu localnici și chiar să petreci timp fără aparatul foto. Cu fiecare călătorie am putut fi mai atenți la ce se întâmplă cu adevărat în jur și mai puțin copleșiți de primele impresii. Pentru noi, ca fotografi, India dă dependență: cu cât vezi mai mult, cu atât îți dai seama cât mai ai de descoperit. Este o sursă de inspirație inepuizabilă și îmi pot imagina fără probleme cum va arăta a zecea călătorie.
Ați luat contact în vreun fel cu localnicii?
Localnicii sunt unul din motivele reîntoarcerii în India. Vrem să ne revedem prietenii cu care ținem legatura constant și să cunoaștem mereu oameni noi. În prima noastră călătorie am petrecut două luni în același loc (Hampi), ne-am împrietenit cu proprietarii pensiunii în care am stat, cu alți cățărători și fotografi indieni. Datorită lor am trăit apoi o serie de experiențe de care nu am fi avut parte ca turiști: am vizitat o comunitate de pescari nomazi, am văzut o parte din Dharavi (mahalaua ajunsă celebră din Mumbai) împreună cu unul din primii BMX-eri din India, am descoperit părți mai puțin turistice din Goa și ne-am încumetat sa luăm trenul de suprafața în Mumbai, în timpul orei de vârf. În plus, oamenii pe care îi cunoaștem ne fac să ne simțim ca acasă, ne ajută și ne povestesc despre locuri mai puțin cunoscute.
Ce are special India?
Totul în India este la o scară total diferită de cea cu care suntem obișnuiți și mi se pare fascinant cum oamenii reușesc să navigheze printre toate aceste coordonate. Este a doua țară ca populație de pe glob, cea mai mare democrație și locul în care au luat naștere patru dintre religiile lumii. Deși situația economică și socială e departe de a fi ideala, există o bunăvoință colectivă care face ca lucrurile să funcționeze.
India te obligă să fii atent, să te adaptezi și te surprinde constant cu exemple de generozitate.
Am fost primiți cu căldură în casele oamenilor și ajutați ori de câte ori am avut nevoie. Probabil e unul din motivele pentru care nu ne-am simțit niciodată în nesiguranță sau foarte departe de casă.
Cum v-a îmbogățit experiența călătoriilor în India?
Am văzut ce înseamnă să fii pe drum perioade lungi de timp, în locuri total diferite, mai ales că nu ieșisem din Europa înainte. India nu este cea mai confortabilă țară, dacă o privești strict dintr-un punct de vedere turistic. Lucrurile nu merg mereu ca pe roate, mai ales când iei decizia de a te descurca pe cont propriu: autobuzele și trenurile întârzie, situațiile neașteptate devin repede normalitate. Există o elasticitate a timpului pe care poți învăța să o folosești spre binele tău: renunți mult mai ușor la nevoia de a controla toate aspectele călătoriei, ești nevoit să ceri ajutor și să găsești soluții.
În plus, am învățat să dăm la o parte mentalitatea de străin care acumulează informații disparate pe baza cărora judecă superficial situații. Curiozitatea este esențială când călătorești, însă se poate transforma cu ușurință în ignoranță dacă nu încerci să înțelegi contextul mai larg al comunităților în care ajungi.
