Spectacol susținut de Parvathy Baul. Invitat special: Grigore Leșe
- Data: marți, 9 iunie 2015
- Ora: 18:00
- Locația: Sala Tancred Bănățeanu, Muzeul Național al Țăranului Român
- Intrarea este liberă
Baulii sunt un grup de menestreli mistici din zona rurală a Bengalului. În 2005, tradiția Baul a fost inclusă de către UNESCO în lista de ‘capodopere ale patrimoniului oral și intangibil aparținând umanității’.
Cântecele Baul sunt creații care împletesc expresia muzicală cu spiritualitatea. Au fost exersate și interpretate de-a lungul a numeroase generații, de mii de ani, și continuă până în zilele de azi. Această tradiție vie a practicii mistice muzicale evoluează continuu prin contribuțiile practicanților Baul contemporani din Bengal (actualmente, Bangladesh și Bengalul de Vest).
Repertoriul Baulilor și stilul lor de viață a influențat o mare parte a culturii bengaleze, dar cel mai mare impact al său a fost asupra operei lui Rabindranath Tagore, poetul național al Indiei:
“Primul cântec Baul pe care am avut ocazia să-l ascult cu atenție m-a răscolit profund. Cuvintele sale sunt așa de simple încât ezit să le traduc într-o limbă străină și să le fac astfel vulnerabile la observațiile critice. În plus, cea mai impresionantă parte a cântecului lipsește în absența melodiei, astfel că se pierd culoarea și ritmul, asemeni unui fluture ale cărui aripi au fost smulse.
Primul vers ar putea fi tradus astfel: ‘Unde îl voi întâlni pe Omul Inimii Mele?’. Această expresie Omul Inimii Mele’ nu este caracteristică acestui cântec în particular, ci este frecvent întâlnită în tradiția Baul. Înțelesul său pentru mine este acela că adevărul suprem al vieții rezidă în revelarea infinitului în propria umanitate.
Pentru Baul, ‘Omul Inimii Mele’ este ca un instrument divin perfect acordat. El conferă expresivitate adevărului infinit din muzica vieții. Iar năzuința după adevăr, care se regăsește în fiecare dintre noi, deși poate nu am conștientizat-o încă, este evidentă în acest cântec Baul:
Unde îl voi întâlni pe Omul Inimii Mele?
El este pierdut pentru mine și îl caut neîncetat, pribegind din ținut în ținut
Sunt împietrit așteptând ca frumusețea lui să răsară precum luna,
Luminându-mi viața,
Tânjesc să-l văd în plină claritate, bucurându-mi inima. “
Parvathy Baul (Mousumi Parial)
Parvathy Baul este celebră pentru măiestria cu care interpretează vechiul stil Baul de muzică și dans. Ea cântă și dansează acompaniindu-se pe alocuri cu instrumente Baul precum Duggie, Ektara și Nupurm, toate acestea fiind folosite simultan. Interpreta a moștenit acest stil prin ‘Parampara’ (linia de maeștri) lui Shri Sanatan Das Baul și Shri Shasanko Goshai, care a încetat din viață la 100 de ani, în martie 2006.
Timp de 20 de ani, ea a călătorit pentru a întâlni maeștri ai muzicii bengaleze, fiind în căutare de cântece și reprezentații Baul.
S-a perfecționat în diverse arte precum pictura, grafica, teatrul, dansul, arta povestiri prin intermediul desenelor pictate, fiind totodată o practicantă a stilului Baul. Parvathy este una din puținele femei care au putut înfrunta dificultățile pe care le întâmpină adepții acestui stil de viață.
Începând din anul 2000, ea a susținut reprezentații în sate din Bengalul de Vest, Kerala, Malwa, precum și în cadrul unor mari festivaluri de muzică în India, Europa, SUA, Marea Britanie, Elveția, Japonia, Maroc, Singapore, Malaezia, Cuba, Uruguay, Australia, Canada etc.
Tradiția muzicii Baul
Cântecele Baul sunt creații care împletesc expresia muzicală cu spiritualitatea și yoga. Au fost exersate și interpretate de-a lungul a numeroase generații, de mii de ani, și continuă până în zilele de azi. Această tradiție vie a practicii mistice muzicale evoluează continuu prin contribuțiile practicanților Baul (Baul Sadhakas) contemporani din Bengal (actualele Bangladesh și Bengalul de Vest)
Baul este în principiu o tradiție orală, legată intrinsec de practicile yoghinilor, sufiților și misticilor. Frumusețea acestei tradiții constă în faptul că a depășit limitele clasificărilor din muzică – fiecare cântăreț și muzician adoră aceste melodii ale marilor maeștri, care sunt potrivite pentru orice ocazie. Baul este un stil de muzică de sine stătător – înțelepciune vie sau adevăr rostit – a cărui menire este de a evoca și de a recunoaște floarea iubirii universale, care își deschide petalele în inima fiecăruia, indiferent de castă, clasă, religie sau alte limitări impuse de oameni. Melodiile Baul sunt în slujba muzicii și a poeziei, corpul nostru devenind un instrument prin care stabilim legătura cu divinitatea, ne dezvoltăm interior și ne hrănim gândurile cu optimism și curaj.
Tradiția Baul a evoluat prin contribuțiile a numeroase generații de Sadhakas pe mai multe direcții: poezie muzicală, dans și practică mistică. În subcontinentul indian s-au derulat de-a lungul istoriei o multitudine de mișcări și expresii mistice Baul. Acest fapt se reflectă în cântecele lui Meera Bai, Kabir, Surdas, Akka Mahadevi, Siddhas din Sud și poeți Vaishnava Bhakti din Bengalul de Vest, precum și în cântecele sufiților din nord-vest, precum Bulle Shah.
Din punct de vedere geografic, tradiția Baul își are originile în partea de nod-est a Indiei și este iubit și practicat pe scară largă de către locuitorii din Bengalul de Vest, Bangladesh și anumite regiuni din Assam, Tripura și Orissa.
Baul își trage seva dintr-un instrument cu o singură coardă, numit Ektara (Gopiyantra în Bengal). Ektara este menționat chiar și în Sama Veda. Ektara a fost dintotdeauna un simbol al yoghinilor din India, în special al acelora cufundați profund în meditație, practici devoționale și cântece dedicate Prea-iubitului, depășind limitările impuse de oameni sau de formele instituționalizate ale religiei. Ektara este simbolul Unicității, precum acea unică rază a soarelui care atinge pământul, și a uniunii celor două, care dă naștere noului.
Sunetul Ektara este considerat ca fiind redarea sunetului ”AUM”. Este cunoscut totodată și drept AnhatNaad, sau sunetul nemanifestat. L-am auzit pe Guru Shri Sanatan Das Baul mărturisindu-mi următoarele: ”noi suntem doar purtătorii Ektara; doar Ektara decide – călătorește, cântă și întâlnește oameni, noi doar o purtăm în diverse locuri. Simt așa multă nemărginire într-o singură coardă încât îmi este suficient să-mi parcurg întreaga viață cu această coardă”.
În general, cântecele Baul sunt compuse în limba bengali colocvială simplă. Poeziile au fost redate prin expresii de limbaj neobișnuite, aparținând stilului Sandhya Bhasha cunoscut și ca limbajul asfințitului. Poeziile în stilul Sandhya Bhasha aduc laolaltă multiple niveluri de semnificație, în spatele vălului transparent al metaforei simple reprezentate de existența cotidiană rurală – natură, iubire, despărțire etc. Acest limbaj, folosit îndeosebi de către Sadhus, Siddhas, Sufiți, mistici și Baul, este cunoscut și drept limbajul ascuns.
Cele mai vechi cântece Baul, înscrise pe frunze de palmier, păstrate până în zilele noastre sunt Charya Geeti, din secolul al șaptelea. Aceste poezii au fost compuse de către yoghinii Bouddha Abadhoti Siddha, călugări budiști itineranți, care cântau și compuneau poezii mișcătoare inspirate de meditațiile lor privind ”auto-actualizarea” sau Antar Yoga. Aceste poezii erau compuse în limba bengali vorbită în acea perioadă, care era similară cu Pali. Majoritatea acestor călugări au fost arși de vii, iar lucrările lor au fost distruse. Doar frunza de palmier Charya Geeti a fost salvată și păstrată de către călugări anonimi, astfel că acum avem aceste cântece primordiale Baul, de transmis din generație în generație. Chiar și în zilele noastre există poeți Baul. Baul evoluează continuu, avansează mereu, fiind o tradiție dinamică.
Am început să interpretez cântece Baul la vârsta de 16 ani. Atunci a fost prima dată când am auzit sau văzut un cântăreț Baul. Baul este o relație maestru-discopol (Guru-Shishya Parampara). De obicei, un student Baul abordează un Guru, este inițiat în practica Baul și deprinde nuanțele interpretării prin voce, instrumente muzicale și dans. Fiecare Guru Baul are un mod diferit de a transmite cunoștințele sale învățăceilor. Este mai degrabă un proces de ”transfer” de cunoștințe către elevi, diferit de stilul de predare convențional. După cum m-a îndemnat odinioară celălalt Guru Shri Shashanko, ”învață de la natură; natura este adevărata școală pentru a învăța; toți yoghinii au observat natura cu atenție și apoi au meditat”. Sadhakas cu o pregătire Vaishanava, Shakta sunt cunoscuți drept Baul, iar Sadhakas proveniți din tradiția Sufi sunt cunoscuți drept Fakiri. Baul poate avea un guru Fakir, iar un Fakir poate avea un guru Baul.
Cântecele Baul au legătură cu numeroase categorii de poezii, cunoscute drept Tatwa. Există numeroase Tatwa, dintre care poeziile Dehatatwa sunt printre cele mai populare și mai importante, fiind cântate la fiecare concert și întrunire Baul. Poeziile Dehatatwa au deseori ca temă corpul uman, camera inimii fiind sălașul divin al Prea-iubitului. De obicei, Prea-iubitul este descris drept ”Omul de aur” sau ”Omul spontan”. Camera inimii este imaginată ca o floare de lotus. Așa cum razele soarelui dimineții ating un boboc de lotus iar acesta își deschide petalele, înflorind în întregime, lotusul din inima oamenilor se deschide la atingerea ”Iubirii”. Acest fenomen e cunoscut ca Sahaja Yoga, Sahaja semnificând spontaneitatea, absența efortului. Din acest motiv ”Prea-iubitul” este descris drept ”Omul spontan”. Cântecele Baul poartă mesajul unei Iubiri Universale, fiind cunoscute drept ”înțelepciune vie” sau ”adevăr rostit”.
În căutarea maeștrilor
Primul meu profesor a fost Phulmala Dashi, o femeie Baul aparținând districtului Birbhum din Bengalul de Vest. Am reușit să stăpânesc instrumentul Ektara și am învățat câteva cântece și melodii Baul de bază, timp de un an, trecând la următoarea etapă, aceea de a fi inițiată ca o ”Baul Sadhaka” și de a mă cufunda în lumea cântecelor și poeziilor. Prima mea inițiere mi-a fost conferită de către Guru Shri Sanatan Das Baul, din districtul Bankura din Bengalul de Vest. Mi-am petrecut 7 ani alături de el, însoțindu-l la toate festivalurile din sate și orașe, și cântând alături de el. Metoda sa de predare era aceea de a mă învăța spontan, în timp ce concertul avea loc. M-a inițiat cu grijă în pașii dansului Baul, m-a ajutat să pot cânta la ”Bama” (mici tobe de argilă definitorii pentru tradiția Baul, legate la șoldul interpretului) și mi-a împărtășit numeroase cântece, desigur. După 7 ani m-a îndemnat să plec pentru a cunoaștere și alți Guru, alți Sadhakas ai Baul Parampara. Căutările mele m-au adus la următorul profesor și Guru, Shri Shashanko Goshai din districtul Murshidabad în Bengalul de Vest.
Când l-am întâlnit pe Shashanko Baba, el avea 97 de ani și am putut deprinde din înțelepciunea sa timp de doar 3 ani. El a încetat din viață la vârsta de 100 de ani în 2006. Shashanko Baba mi-a perfecționat repertoriul și mi-a împărtășit nenumărate învățături la nivel avansat. M-a ajutat până în ultimul moment și am fost martoră la Samadhi-ul său. S-a așezat în poziția Sidhasan și a părăsit această lume cu zâmbetul pe buze, la vârsta de 100 de ani.
Am fost totodată curioasă și cu privire la alte stiluri de muzică. Călătoriile mele cu scopul de a asimila Baul cât mai mult cu putință m-au condus în diverse părți din India, unde am învățat diferite stiluri ale tradițiilor mistice muzicale, iar pelerinajul meu continuă.
Printre scriitorii de poezii Baul, cel mai apreciat este Lalan Fakir din Kustia (Bengadesh), care a trăit acum 250 de ani și a fost premergătorul unui nou val artistic în limbajul și muzica bengaleză, care la rândul său a inspirat următoarea generație de scriitori și compozitori. Rabindranath Tagore s-a familiarizat cu opera lui Lalan în tinerețe, fiind influențat și inspirat în scrierile sale ulterioare. Cântecele lui Haure Goshai, Panju Shah, Podo, JaduVindu, Radharomon, Radheshyam Das sunt de asemenea foarte răspândite și apreciate. Acești maeștri ne-au permis accesul către o lume interioară profundă, de conștientizare a Iubirii și Libertății prin cântec. Inițierea este posibilă datorită auto-realizării lor desăvârșite, în urma anilor dedicați practicii spirituale Sadhana și deschiderii inimii pline de iubire și compasiune către umanitate și natură.
(Sursă text: Parvathy Baul)