- Data: sâmbătă, 6 iunie 2015
- Ora: 18:00
- Locația: scenă, Muzeul Național al Satului „Dimitrie Gusti”
Kaberi Chatterjee reprezintă o autoritate în domeniu în ceea ce privește forma de dans creată de Tagore. În urma tezei sale de doctorat cu privire la influențele diferitelor stiluri de dans asupra formei de dans Tagore, Kaberi a devenit prima deținătoare a unui doctorat în dans la Universitatea Visva-Bharati. Ea este de altfel una din puținele persoane care dețin un doctorat în dans acordat de o universitate indiană.
În urma descoperirii încă din copilărie a pasiunii pentru dans, Kaberi a susținut numeroase reprezentații în India și a avut turnee în Japonia, Bangladesh și Europa. A fost dansatoarea principală într-un spectacol dedicat Parlamentului indian în prezența vicepreședintelui și difuzat totodată pe postul național de televiziune.
A jucat rolul principal în versiunile cinematografice ale pieselor de teatru-dans Chandalika, Chitrangada și Shyama de Rabindranath Tagore. După ce s-a căsătorit în 2003, Kaberi s-a stabilit în Europa, dar continuă să se pregătească sub îndrumarea profesorilor săi din Shantiniketan. Cartea ei viitoare, Dansul Tagore (Tagore Dance), are la bază teza sa de doctorat, alături de fotografii din producția celor trei filme.
Dansul Tagore
Geniul incomparabil al lui Rabindranath Tagore a inaugurat epoca de aur a literaturii și muzicii bengaleze. Ceea ce este mai puțin cunoscut este faptul că Rabindranath a contribuit semnificativ la evoluția dansului.
Muzica clasică indiană reunește de fapt muzica, instrumentele muzicale, cântecele și dansul. Atunci când expresivitatea se regăsește la nivelul întregului corp, al minții, al pașilor, al posturii și al gesturilor mâinilor, putem vorbi de dans (Nrityakala). Dansul este considerat a fi reprezentarea vizuală a muzicii.
Încă din antichitate, în cultura indiană dansul a beneficiat de popularitate în rândul tuturor păturilor societății. Rabindranath a numit dansul „muzică a corpului”. Prin prisma gândirii sale filosofice, el a descris dansulul lui Nataraja (Shiva) în felul următor:
Sub stăpânirea dansului, atomii rebeli capătă frumusețe.
Învăluind picioarele, luna și soarele își manifestă desăvârșirea
Prin dansul tău, lumea încremenește și se trezește la viață
Eră după eră, în toate timpurile, în muzică și în cadență,
La bine și la rău, fericirea ta supremă e guvernată de ritm
În opinia lui Rabindranath, dansul lui Nataraja reprezintă atât începutul, cât și sfârșitul Universului. Așa cum a procedat în cazul muzicii care a stat la bazele cântecelor sale (Rabindrasangeet), Rabindranath a cules ingrediente din India și din afara granițelor acesteia pentru a crea un stil de dans numit Rabindranritya sau ‘Dansul Tagore’. A imprumutat elemente variate din stiluri de dans diferite, dar a și eliminat numeroase altele. Rabindranath prețuia moderația, astfel că s-a inspirat din fiecare stil de dans cu măsură. Această moderație caracterizează întreaga sa operă creativă, de la debut la final.
De exemplu, deși a extras elemente din dansul Manipuri, nu l-a copiat integral. Deși a încorporat anumite elemente în Rabindranritya, a renunțat la mult mai multe. Similar, a integrat elemente din dansul Kathakali, dar nu a inclus gesturile mâinilor și mișcările ochilor, tipice pentru Kathakali. El a dorit ca toți să poată să-i aprecieze stilul de dans, de aceea s-a axat pe mișcările naturale ale corpului. Deși a fost influențat de stiluri de dans diferite, creația sa proprie nu a fost niciodată eclipsată de un anumit stil.
După fondarea școlii sale din Santiniketan, i-a învățat el însuși pe studenți ‘dansul expresionist (Bhabonritya) . Ulterior, a adus profesori de dans din diverse colțuri ale Indiei și și-a trimis unul din discipoli, Shantideb Ghosh, în mai multe țări, pentru a le deprinde stilul de dans, urmând ca apoi să predea la rândul său dansul altor elevi și să imagineze dansuri care să fie puse în scenă pe muzica Rabindrasangeet. Totodată, Tagore le-a cerut tuturor profesorilor și elevilor din Santiniketan care veneau din alte regiuni ale Indiei sau din afara granițelor acesteia să facă demonstrații ale dansurilor pe care le cunoșteau și să le explice și celorlalți.
Mai presus de toate, el a consolidat dansul ca pe o formă respectabilă de artă în lumea culturii și creativității bengaleze, schimbând radical reputația negativă pe care dansul o căpătase în India pe parcursul secolului 18. El a creat propriul său stil de dans, deși nu a introdus reguli stricte pentru acesta, după cum se obișnuia în cazul dansului clasic indian.
Unii ar putea întreba: ce este Rabindranritya? Este stilul de dans original și unic, creat de către Rabindranath pentru a-și însoți cântecele (Rabindrasangeet), cu ajutorul studenților și profesorilor din Shantiniketan. Cei care l-au ajutat cel mai mult au fost nora sa Pratima Tagore și discipolul său Shantideb Ghosh.
Deși în cazul muzicii Rabindrasangeet a introdus un sistem de simboluri corespunzătoare acesteia, Rabindranath nu a mai creat un astfel de sistem și pentru Rabindranritya. El a presupus probabil că Rabindranritya va fi transmisă de la profesor la elev, așa cum se proceda în cazul stilurilor clasice de dans. Cu toate acestea, în ultimii ani, absența unui sistem grafic pentru coregrafiile create de Rabindranath a fost folosită pentru a justifica interpretarea liberă. Prin urmare, odată cu încetarea din viață a contemporanilor lui Rabindranath, coregrafiile de acest gen sunt dependente mai degrabă de pregătirea dansatorului decât de intenția creatoare a lui Rabindranath.
(text: Kaberi Chatterjee)