Artiştii grupului Sahaj, prin instrumentele muzicale harmoniu, mangira şi tabla, vă invită să descoperiţi bogata tradiţie spirituală a Indiei, prin stilurile Bhajan şi Qawwali.

Muzica, una dintre cele mai rafinate arte in India, isi afla inceputurile in perioada vedica timpurie, cu mii de ani inaintea erei noastre. Vedele erau recitate in sanscrita, iar Sama Veda este in intregime dedicata muzicii si descrierii diferitelor instrumente existente la acea vreme.

Potrivit traditiei indiene, muzica a luat nastere odata cu crearea universului, din Sunetul primordial denumit Aum, Naad sau „Cuvant”, ceea ce ii confera statutul de limbaj universal avand o dimensiune divina. Dincolo de sistemul elaborat al modurilor si al improvizatiilor, particularitatea muzicii clasice indiene sta in dimensiunea divina atribuita ei. Muzica indiana este considerata a fi o cale catre cunoasterea lui Dumnezeu, o sadhana catre ceea ce indienii numesc Moksha sau „Eliberare”. Melodiile si ritmurile sunt mijloacele prin care artistul sustine si realizeaza dialogul cu Divinitatea, purtand auditoriul spre noi dimensiuni ale acestei comunicari devenite act de venerare.

Genul Bhajan s-a dezvoltat incepand cu secolul al XII-lea, in nordul Indiei. Bhajan se traduce prin « cantec » sau « devotiune ». El nu are o forma fixa. Poate fi foarte simplu, dar si sofisticat, bazat pe raga si taluri clasice. Este un gen liric, exprimand dragostea pentru Divin. Versurile reprezinta un element structural de prima importanta pentru acest gen, muzica fiind modelata pentru a purta mesajul cuvintelor. Genul a cunoscut o deosebita inflorire in timpul dinastiei mogule,raspandindu-se pe intregul subcontinent.

Versurile multor bhajanuri au fost scrise cu sute de ani in urma de mari sfinti ai Indiei : Tukaram, Tulsidas, Gyaneshwara, Kabir; altele au fost compuse de reputati poeti contemporani: Tagore, H.P. Salve (Belous), rev. Tilak. Aceste cantece sunt adresate Divinului insusi si sunt destinate, de asemenea, sa trezeasca credinta omului care, coplesit de grijile cotidiene, a pierdut constiinta existentei si a frumusetii lui Dumnezeu.

Muzica evoca episoade din marile momente ale civilizatiei hinduse, ca de pilda Ramayana , Bhagavad Gita, sau glorifica diferitele aspecte ale Divinului din mitologia Indiei.

Genul Qawwali a patruns in India in secolul al XI-lea, venind din Persia. Marele mistic sufi Kwaja Moinuddin Chisti a introdus acest gen in ordinul sau, numindu-l suma. Adevarata inflorire si desavarsire a genului are loc in secolul al XIV-lea si este datorata marelui sfant, poet si muzician indian Amir Khusro, care a transformat genul suma numindu-l qawwali si imbogatindu-l cu principiile muzicii clasice indiene.

Termenul de qawwali deriva din cuvantul arab qaol, care semnifica “axioma” sau “adevar devenit lege”. Qawwal este numit cel care canta qawwali, solistul principal care enunta in fraze poetice adevarul revelat al profetilor si laudele aduse lui Dumnezeu. Enuntul sau este apoi reluat de cor, ceea ce intareste si da greutate mesajului.