De multe ori se întâmplă să auzim in mediile academice ideea conform căreia nu ar exista o „filosofie indiană”, că filosofia nu ar fi, cu alte cuvinte, decât acel tip de gândire de tip rațional, care ia naștere exclusiv în Europa, odată cu primele încercări filosofice ale presocraticilor, în Grecia Antică. Astfel de verdicte se mulțumesc să prezinte argumente ce sunt menite să prezinte gândirea indiană ca o spiritualitate, sau ca o înțelepciune milenară, care însă nu merită numele înalt de „filosofie” , deoarece este mult prea atașată religiei și mitologiei și deoarece presupune, pe deasupra, o anumită discliplină a vieții( conduită morală, regim alimentar, excerciții fizice și exerciții de meditație), care nu se împacă deloc cu disciplina științifică și strict intelectuală numită „filosofie”.
Cei care susțin astfel de opinii, însă, îmi par a comite o dublă nedreptate: pe de o parte ei ignoră faptul că filosofia antică, așa cum apare ea în Grecia, era în primul rând un de mod de viață, ce presupunea o anumită conduită morală și asumarea unui anumit tip de atitudine în fața existenței ca întreg; pe de altă parte, ei ignoră însăși semnificația cuvântului filosofie, care se traduce prin iubire de înțelepciune. Dacă ne rezumăm strict la sensul acestui cuvânt și ne întrebăm “există iubitori de înțelepciune în India?” răspunsul este categoric da. Pornind de aici și dedicându-ne cu sinceritate studiului serios al doctrinelor indiene, vom putea ajunge să vedem că scrieri ale școlilor Vedanta sau Samkhya, ori scrieri precum Upanishadele nu sunt cu nimic mai prejos, din punct de vedere metafizic și filosofic, decât sistemele elaborate ale platonicienilor și neoplatonicienilor din Occident. A judeca însă școlile de filosofie indiană din perspectiva evoluției filosofiei în Occident, înseamnă a-ți închide din start orice posibilitate de a înțelege vreodată în ce constă specificul acestora.
Pentru întâlnirea aceasta am ales să discutăm tocmai despre acest specific inedit al filosofiei indiene, oprindu-ne, pentru a exemplifica, asupra unui termen plin de încărcătură filosofică și mitologică, anume cel de maya.
![]() |
![]() |
Anda Irina Capraru
Este doctorand în Filosofie la Bucuresti şi profesoară de filosofie în Colegiul Naţional „Gheorghe Lazăr”. A fost pasionată de India încă din liceu, a studiat filosofia şi spiritualitatea indiană în general, încă de pe atunci. Începând din septembrie 2012 va preda un curs opţional de Filosofie Indiană, la liceul menţionat mai sus.
Pingback: Festivalul Namaste India - Bucuresti | Umblu liber