Srinwanti Chakrabarti este o reputată dansatoare indiană, coregrafă inovatoare şi profesoară de dans, a cărei specializare este stilul clasic de dans Odissi, pe care l-a studiat în ultimii douăzeci de ani, conform ideologiei Gharana a gurului Kelucharan Mohapatra. Srinwanti este fondatoarea şi directoarea artistică a Centrului de Artă şi Cultură Srijati, din 2000, un institut de dans cu sediul la Calcutta, care îşi concentrează activităţile de cercetare asupra stilului de dans clasic Odissi.

Srinwanti şi-a câştigat reputaţia atât în India, cât şi în străinătate, nu numai susţinând spectacole de dans, ci de asemenea predând arta dansului şi realizând coregrafii inovatoare. În prezent, ca post-doctorandă în domeniul sociologiei, este interesată de cursurile de terapie prin dans, menite să extindă aria de receptare a dansului în scopuri terapeutice.

Devoţiunea, dedicaţia şi determinarea de care a dat dovadă încă din copilărie au făcut ca ritmul dansului Odissi să devină ritmul vieţii ei. A susţinut nenumărate reprezentaţii de prestigiu ca artist solo şi alături de trupa ei de dans în întreaga Indie. Srinwanti a participat de asemenea la workshopuri, a ţinut cursuri demonstrative şi şi-a prezentat lucrările coregrafice în India, Anglia, Statele Unite, Canada, Italia, Belgia şi Franţa. Coregrafia şi reprezentaţiile sale au fost deosebit de apreciate de critici de pretutindeni. În prezent trăieşte la Paris.

Odissi (sau Orissi) este un stil tradiţional de dans, originar din secolul I, î.Hr. Interpretat de devadasi, în templele statului Orissa din estul Indiei, acest stil face parte dintre cele mai străvechi forme supravieţuitoare ale dansului indian. De-a lungul timpului, s-au dezvoltat două şcoli ale stilului Odissi: Mahari şi Gotipua. Mahari continuă tradiţia devadasi, conform căreia fetele se dedicau sau deveneau „soţii“ ale zeităţilor (deva sau devi) din templu. În tradiţia Gotipua, rolul este preluat de tineri băieţi, îmbrăcaţi în veşminte feminine, transformare considerată un rezultat al filosofiei Vaishnava, în Orissa începutului de secol XVI.

Stilul Odissi poate fi văzut ca un amestec de detalii estetice şi tehnice. Odissi se caracterizează prin fluiditatea bustului în partea de sus (valurile oceanului pe malurile oraşului Puri) şi graţia gesturilor şi încheieturilor (legănarea palmelor), juxtapunându-se mişcărilor ferme ale picioarelor (bătaia de inimă a Pământului mamă). Formele de dans clasic indian se bazează atât pe ritm, cât şi pe jocul actoricesc, care presupune o poveste. Dansurile ritmice ale stilului Odissi sunt numite batu/sthayi (fundament), pallavi (înflorire) şi moksha (eliberare). Dansurile care presupun interpretarea unui rol se numesc abhinaya.

Temele dansului Odissi sunt aproape în exclusivitate religioase prin natura lor, cel mai des redând filosofia cultului Krishna. Deşi devoţiunea faţă de Krishna este întâlnită pretutindeni în India, există anumite teme locale care se evidenţiază. Asthapadi-urile (imnuri indiene) poetului Jayadeva redau una dintre cele mai cunoscute teme. Deşi încorporează variate sentimente şi mitologii, uniunea eternă dintre Radha şi Krishna (Gita Govinda) este centrală în abhinaya, în tradiţia dansul Odissi.

Există anumite instrumente muzicale care acompaniază dansul Odissi. Unul dintre cele mai importante poartă numele de pakhawaj (instrument de percuţie, de forma unui butoi, care se ţine orizontal, astfel încât să se poată bate la ambele capete), cunoscut de asemenea ca madal. Este acelaşi pakhawaj folosit în partea de nord a Indiei, cu excepţia unor minore schimbări, de pildă capătul din partea dreaptă este un pic mai mic decât la pakhawaj-ul obişnuit. Acest fapt necesită o tehnică care în multe feluri este mai asemănătoare tehnicilor tabla sau mridangam. Alte instrumente, în mod comun folosite, sunt: bansuri (flautul de bambus), manjira (chimvalul), sitarul şi tambura.